Poezie La Cumpăna dintre Milenii

La Cumpăna dintre Milenii



La cumpăna dintre milenii

În mersul vieţii m-am oprit,

S-adun în clipe de vecernii

Momente dragi ce am trăit.



Să strâng în suflet un şirag

De perle scumpe şi curate,

Şi-ntre milenii, peste prag,

Să-mi fie pietre nestemate.



Să mai trăiesc cu nostalgie

Dintre frumoasele amintiri,

Zile prea sfinte, în bucurie

Ce-am cunoscut în înfrăţiri.



Căci printr-a furiei furtună

Supuşi fiind la-ameninţări,

Ne adunam toţi împreună

Cu dragoste din depărtări.



Atunci, Domnul era un loc

De adăpost în timpuri grele,

Şi-n toată proba cea de foc

Trecut-am cu El, peste ele.



Şi dragostea era fierbinte

La întâlnirea dup-o vreme,

Şi melodii de imnuri sfinte

Se înălţau peste probleme.



Şi-L lăudam pe Dumnezeu,

Şi ne rugam, prin credinţă,

Ca să ne poarte tot mereu

În caru-I Sfânt, de biruinţă.



Pe treptele scării-am urcat

Pe calea sfântă tot mai sus,

De era greu, n-am disperat

Şi-am mers ’nainte, cu Isus.



El adăpost, în grea furtună

Cu toată forţa asupritoare,

Şi un umbrar contra caldură

Ne-a fost în vipia arzătoare.



Şi vânturi mari, ce au izbit

Prin forţa lor zidul credinţei,

Treptat s-au stins şi mistuit

Sfârşind, în faţa neputinţei.



Unii arestaţi au fost închişi,

Şi condamnaţi fără cruţare,

Sub maltratări au fost ucişi

În zilele de grea încercare.



Răbdând suferinţele-n chin

Şi condamnări dure şi grele,

Ei dorm în somnul cel virgin

Cu gândul dincolo de stele.



Trecut-a greu ultimul veac

Fiind urmăriţi, în prigoniri,

Dar, ca vâslaşul de pe lac

Am traversat spre împliniri.



Deviza-a fost: ,,Tot înainte!

În vânt şi ploaie şi furtună!’’

Nu am poftit blidul de linte,

Spre a duce Vestea Bună!



Lucrarea Duhului cel Sfânt

Ce a plantat în noi iubirea,

Prin hotărârea de neînfrânt,

Ne-a cimentat mărturisirea.



Astfel, în săli de Tribunale,

Prin Temniţe, şi în Colonii,

Pe şantiere mari, infernale

Noi am stat, ca martori vii.



- ,, La Lege şi la Mărturie!’’

A străbătut un singur glas,

Ca Stăpaniri, toate să ştie

Că în credinţă, am ramas.



Gândind că orice Stăpânire

Ea-şi are-o vreme rânduită,

Greul l-am dus, fără cârtire

În prigonirea grea, pornită.



Când zorii dulci ai libertăţii

Şi-n ţara noastră-au răsărit,

Parcă visam, în toiul nopţii

Un vis, parcă de neîmplinit.



Şi-am contopit cu bucuria

A libertăţii, în triumf mare,

Dorinţa scumpă prin solia

Evangheliei cea salvatoare.



S-audă acum orice popor

Şi orice limbă pe pământ,

Cum Vestea Bună, tuturor

Se răspândeşte, cu avânt!



Astfel fiind de un deceniu

Ne însufleteşte prin tărie,

La început de nou mileniu

Intrând în paşi de bucurie.



E bucuria mult prea mare

A celor, care-aflat-au har,

Şi au găsit răscumpărare

Prin jertfa crucii la Calvar.



Căci în dorinţa consacrării

Toţi cei sinceri şi apăsaţi,

Au răspuns gata chemării

În rânduri să intre, salvaţi.



Prin ea păşim, în anul nou

Ce va marca mileniul trei,

Lăsând în urma-al ei ecou,

Cu dragostea sacru temei.



Flavius Laurian Duverna

31 decembrie 2000