Poezie Mă urc

Mă urc, pe-o scară de har,

mă opresc.

Privesc iar pământul murdar ,

Apoi prin ceaţă pornesc,...

trec norii cei grei,

mă lovesc!

Dar sunt nemişcat,

cineva pe o rază de har

m-a luat,

am trecut de obstacol,

şi iar mă opresc.

Privesc!...

Am ajuns,

mai presus decât norii,

purtat fiind de vânt,

obstacole iar întâlnesc!

Ce-n mine puternic lovesc,

Dar sunt nemişcat !

Căci din cerul înalt,

o fiinţă-a venit,

din zenit!

Şi m-a sprijinit.

Apoi iar pornesc,

O ploaie de stele-ntâlnesc,

Şi-mi şoptesc,

Mai ai doar puţin,

Vei sfârşi încurând al tău drum.

În cerul sublim.

Cu Acel ce-I Stăpân.

Să ai un drum bun.