Poezie ma urc spre cer

Mă urc pe-o scară de har,

Mă opresc,

Privesc iar pământul murdar ,

Apoi prin ceaţă pornesc

trec norii cei grei

mă lovesc!

Dar sunt nemişcat,

cineva pe o rază de har

m-a luat,

am trecut de obstacol

şi iar mă opresc....

Şi privesc.

Am ajuns,

mai presus decât norii,

purtat fiind de vânt,

obstacole iar întâlnesc!

Ce-n mine puternic lovesc,

Dar sunt nnemişcat

Căci din cerul înalt

O fiinţă-a venit

Din zenit!

Şi m-a sprijinit.

Apoi iar pornesc,

O ploaie de stele-ntâlnesc,

Şi-mi şoptesc,

Mai ai doar puţin,

Vei sfârşi în curând al tău drum.

În cerul sublim.

Cu Acel ce-i stăpân.

Drum bun.