Poezie La încheierea de Mileniu

La încheierea de Mileniu



La încheierea de Mileniu,

Străjeri, rămaşi la datorie,

Voi aveţi sfântul privilegiu

Chiar de venirea întârzie!



Să nu-ncetaţi a priveghea,

Ci staţi cu trâmbiţa la gură!

S-audă toţi cei ce vor vrea,

Să poarte sfânta armătură.



Căci Împăraţi şi Stăpâniri

Vor încerca iară să treacă,

La strâmtorări şi prigoniri

Ca solii Domnului să tacă.



Astăzi e timpul de lucrare,

Holdele acum sunt coapte!

Întinde-ţi marea secerare,

Către sud şi miazănoapte!



Din răsărit, şi pan’ la apus

Să mergeţi în lumea toată,

Vestind că în Hristos Isus

În cer se face-o judecată!



Căci dup-acea zi a expierii

Nu va mai fi nici-o salvare,

Ci doar efectul răzbunării

Se va vede-n strâmtorare.



Şi fi-va atuncea prea târziu

Speranţă să-ai la mântuire,

Şi orice strigăt ca-n pustiu

Va fi doar groaznică jelire.



Vor fi ceasuri apăsătoare

În cumpăna din conştiinţă,

C-au respins iubirea mare

Când îi chema la pocăinţă.



Şi ce n-ar da, să mai audă

Vocea caldă-n glasul dulce,

Ce-a stăruit cu multă trudă

Odihnă s-aibă lângă cruce!



Şi timpul va trece-n zadar,

Acum e ceas de mântuire!

Lucraţi, cât încă mai e har,

Cât Domnul face mijlocire!



Flavius Laurian Duverna

01 ianuarie 2000