Poezie Tronul

Domnul Isus venind din ceruri

de mila multor rătăcitoare gloate

şi-a părăsit Ţara Sfântă

din aur şi pietre nestemate.



Dar cei pentru care venise

l-au vrut totuşi ca împărat!

Şi-atunci, ei i-au făcut cunună

din spini... şi L-au încununat.



Apoi L-au pus ca să domnească

dar nu pe-un tron nepreţuit,

ci pe Golgota — pe o cruce —

L-au aşezat pe cel Slăvit!



Si nu i-au dăruit hlamidă

colo, pe tronu-i de ocară,

ci despuiat şi plin de sânge

pe cruce sus ei Il urcară.



Dar El, pe necioplitu-I tron

cu spini în loc de nestemate

şi-n loc de haine-mparăteşti

cu-nsângerate răni pe spate,



rămas-a totuşi, împărat

şi Fiu slăvit de Dumnezeu!

Cu-o dragoste de neînvins

care se dăruie mereu,



chiar de pe tronul de ocară

pe care ei L-au aşezat —

si socotit „sfârsit" de dânşii —

El omenirea a salvat.



Căci fie pe un tron de aur

cu nestemate-mpodobit

sau pe o cruce-necioplită

însângerat şi umilit —



Isus a fost şi este astăzi

si fi-va-n vecii vecilor

al lumii creator puternic

şi-n veci: REGELE REGILOR.