Poezie Păzeşte-ţi inima...

Păzeşte-ţi inima...



Într-un tablou ce am privit,

La uşa cu blândeţe tot bătând,

Era pictat Isus ce aştepta ,

Căci uşa clanţă nu avea!



Pe pânză învechită sta aprinsă,

Ideea în culori surprinsă,

Că-n existenţa noastră limitată,

Şi rugăciunea poate fi pictată!



Căci rugă tainică de-am înălţat,

Izvorul viu al vieţii nesecat,

Ca să pătrundă-n inima păzită,

Bătaia-n inimă se-aude negreşită.



Să vrei grăbit ca să deschizi,

Cu ochii minţii şi să cercetezi,

O cheie a iubirii vei găsi ascunsă,

Ca uşa sufletului să o ţii deschisă



Şi uşa de perete când vei da,

În raze albe, Lumina te va inunda,

Pe dinlăuntru sufletu-ţi împlântă,

Iar gândurile îmbracă haina sfântă!



Comori de gând în vers s-or frânge,

În cânturi sau culori pe pânze,

De slavă şi de mulţumire înaltă,

De I-am deschis cu inima curată!



Păzeşte-ţi dară mai mult inima,

Că-n suflet El ţi-a pus vedere,

Poţi ca să faci o treaptă din cădere,

Înalţă-te din slăbiciune cu putere



Şi-n jur când roată vei privi,

În toate vei vedea lucrarea-I,

Cheia iubirii la tine se află,

Cunoaşte bătaia şi-o clipa triumfă...



27.05.2008