Poezie Frunze

Frunze, frunze, frunze, sub copacii goi,

alergând pe vânturi, putrezind în ploi.

Din mirajul vieții astăzi ce-a rămas?

Frunze, frunze, frunze, doruri fără glas.



Aripi, aripi, aripi, zboruri de clăbuc...

Clipe călătoare către zări se duc.

Cine să le-ntoarcă lângă inimi reci?

Aripi, aripi, aripi ce se duc pe veci.



Umbre, umbre, umbre, în amurg se cern.

Peste ramuri goale rând pe rând se-aștern.

Bucurii și visuri unde sunt acum?

Umbre, umbre, umbre, amintiri și scrum.



Cerul, Cerul, Cerul te-a chemat mereu;

sângera pe cruce Omul Dumnezeu.

O, de-ai vrea să-ți șteargă rana Celui Rău,

Cerul, Cerul, Cerul azi ar fi al tău.