Poezie Ezechia

Venind la regele iudeu,

Isaia murmura cu jale:

- Așa vorbește Dumnezeu:

Fă rânduiala casei tale,

căci vei fi dus din patul tău

către țărâna cea din vale...



Iar regele s-a-ntors plângând

și-a zis cu fața la perete:

- Tu știi, Stăpâne drept și blând,

că Tu mi-ai pus pe gând pecete

și c-am trăit curat și sfânt

și n-au fost patimi să mă-mbete!



Văzând Stăpânul cel suprem

acele lacrimi umile,

El, care știe că suntem

doar umbre pale și fragile,

i-a prelungit al vieții ghem

cu cincisprezece ani de zile.



Și dacă mult s-a bucurat

de anii-aceștia Ezechia,

strigați, creștini, în lung și-n lat

și dați de veste bucuria!

Căci iată nouă ni s-a dat

nu câțiva ani, ci veșnicia!