Poezie Frumos e crinul ...

Frumos e crinul, alb străjer

veghind în văi străine.

Și macul, roșu făclier...

Și-atâtea flori ce cresc și pier...

Dar cum va fi acolo-n cer,

Isuse, lângă Tine?



Frumos e crinul în apus,

Purtând în păr rubine!

Pe toate mâna Ta le-a pus,

și toate ard c-un dor nespus.

Dar cum va fi acolo sus,

Isuse, lângă Tine?



Frumos e timpul fericit

de rugăciuni senine.

Asculți frățescul grai iubit

și nu te mai vrei despărțit.

Dar cum va fi în nesfârșit,

Isuse, lângă Tine?



Frumos e-n veci Cuvântul Viu

al Sfintei Cărti divine.

În ea citesc în ceas târziu,

ce-am fost cândva și ce-am să fiu.

Și-aș vrea odată să mă știu,

Isuse, lângă Tine!