Poezie Vorbește, Doamne...

Vorbește, Doamne, căci sunt rob

și robul Tău ascultă.

Mai toarnă-mi iar ulei în ciob,

mai dă-mi din grâul Tău un bob

și dragoste mai multă!



Vorbește, Doamne, căci în piept

mi-e inima firavă.

Nebun mă face-orice-nțelept.

Dar eu cu mai mult dor Te-aștept

în vremea de zăbavă...



Vorbește, Doamne, căci sunt gol

și-mi bate-n suflet vântul.

Căci mii de corbi îmi dau ocol,

de când pe-al inimii pristol

Ți-ai așezat Cuvântul.



Mai dă-mi din pâinea Ta un drob

și flacără mai multă.

Chiar dacă-s fiu și nu-s un ciob,

dar eu din dragoste sunt rob

și robul Tău ascultă...