Poezie Smerenia

Smerenia e treapta mai prejos

de lume, faima,slava si marire...

Pe ea pasit-a primul chiar Christos

S-arate calea inspre fericire.



Macar ca era Fiu de Dumnezeu,

Dar nu s-a inaltat pe Sine sus,

Ci s-a smerit,prin asta Tatal Sau

L-a proslavit si-n glorie L-a pus!



Deci, daca Creatorul nostru s-a smerit

Cum trebuie acum noi sa traim?

Exemplul pe Calvar ni-e dovedit,

Si-avem indemnul Lui - sa ne smerim.



Caci omul care-alearga dupa slava

Si se inalta zi de zi in sine

Va fi smerit de Cel Atotputernic

Si e grozav sa cazi de la inaltime!



Iar cel care urmeaza- ascultator

Calcând umil pe urma lui Isus

Prin toate va pasi biruitor

Si rasplatirea il asteapta sus!



O, Tata, ajuta-ne si noi sa ne smerim

Cum s-a smerit Pastorul Bun, Christos!

Mai bine e de jos sa ne ridici

Decât de sus sa ne apleci in jos!



Smerenia - e treapta cea de jos...

Si uneori, e greu sa o cobori,

Dar totusi ea te duce la Christos

Si te inalta dincolo de nori!