Poezie SUNTEM TRECATORI

SUNTEM TRECATORI



Luca 22: 64-65

„L-au legat la ochi, Îl loveau peste faţă,

şi-L întrebau, zicând: "Prooroceşte, cine Te-a lovit?""

„Şi rosteau împotriva Lui multe alte batjocori."

*****



Pe acest pământ noi suntem trecători

Şi călătoria noastră are un sfârşit.

Când paşii noştri obosesc adeseori

Şi sufletul se simte tot mai ostenit,



Să ne-amintim că drumul veşniciei,

E presărat cu bucurii dar şi necazuri.

E tainica-mplinire în raza armoniei,

Puteri născute-n al vieţii sfinte valuri.



Pe drumul vieţii sfinte, paşii tăi

Vor fi-nţepaţi de spini şi pietricele.

Vei întâlni adeseori şi oameni răi,

Şi vei auzi ocări şi multe vorbe rele.



Nu descuraja; Isus, care era fără vină,

A fost lovit de minciuni şi de ocară.

Nu suntem scutiţi de a morţii rugină,

Vom fi loviţi pe a neprihănirii scară.



Când povara greu te apasă, cere ajutor

Şi la loviturile vrăjmaşe priveşte-n sus.

Isus îţi va şterge lacrimile mângâietor,

Vei uita poverile ce duşmanul ţi-a pus.



Nu te opri pe drum, urcă tot mai sus,

Chiar dacă sub cruce uneori vei cădea.

Nu uita! Alături de tine va fi Isus,

Cu mâna-I puternică El te va ridica.



Aşa cum au lovit în El- Preasfântul,

Şi-n tine vor lovi duşmanii toţi,

Şi de te-or face una cu pământul,

Ridică-te, du-ţi crucea, fă tot ce poţi.



Şi ochii roşii de multe lacrimi amare,

Chiar dacă acum încă nu poţi vedea,

Să ştii, ţi-au strâns în cer mărgăritare,

Păstrează credinţa şi nu vei mai cădea.



Priveşte cu-ndrăzneală cerul luminos,

Nu privi în urmă la paşii ce-ai lăsat,

Să nu pierzi din vedere pe Hristos,

Păstrează-n inimă tot ce ai învăţat.



Veni-va ziua când cu Isus tu vei fi,

Acolo sus, în cerul Lui Prea Sfânt.

De aceste zile nici nu-ţi vei aminti,

Uita-vei suferinţele de pe pământ.



Gândeşte-te că-n cer fi-va sărbătoare,

Şi-ţi vor fi dulci ostenelile de-acum,

Nu te lăsa cuprinsă de frământare,

Mai e puţin pân' la sfârşit de drum.



Amin!