Poezie Haina lui Iosif

La saptesprezece ani Iosif

Traia cu fratii lui vitregi

Pazind zi de zi oile

Statea cu ei ore inregi

Si tatalui vorbele lor rele

Ce tot mereu le auzea

I le spunea cand l-intalnea...

Fiindca era fiul Rahelei

Facut la ani de batranete

Israel il iubea mai mult

Decat pe toti cei unsprezece



Pentru buna prietenie

Si-ncrederere Iacov deci

Ii face-un dar de bunavoie

O haina lunga cu maneci.

Dar nici o vorba prieteneasca

De la-ai sai frati nu a primit

Visa mereu vise ciudate

Acestia mai mult l-au urat.

Cautandu-i intr-o zi cu-ardoare

Spre fratii lui s-a indreptat

Acestia au vrut chiar sa-l omoare

Dar Ruben i-a impiedicat.



De haina ce Iacov i-a dat

Cu care-atunci era-mbracat

A fost cu ura dezbracat

Si-apoi in groapa aruncat,

Iar mai tarziu cand caravana

Din Galaad trecea savana

Pe douazeci de sicli-arginti

A fost vandut la-ismaeliti.

Si fratii, haina ce-a purtat-o,

In sange ei au inmuiat-o

Si-astfel pe Iacov au mintit

Ca fiul lui drag a murit.



Iosif, ajuns printr-egipteni

Este vandut ca rob pe bani

Imbraca-o noua haina iar,

Chiar in casa lui Potifar

Dregatorul lui Faraon

Acolo leaga-un nou cordon:

Administrator a ajuns

Si-ncredere a castigat

Pe tot ce Iosif mana-a pus

Domnul a binecuvantat.



Vazându-i sfanta lui purtare

Precum si multa consacrare,

A lui Potifar nevasta

Ii cere sa pacatuiasca

Cu o mare nerusinare

Apucandu-l de-a sa haina

Culca-te cu mine-a soptit

Iosif, lasandu-i haina-n mana,

Fuge-afara ingrozit.



Astfel, pentru-a doua oara

Iosif este dezbracat

De haina scump-a curatiei

Prin minciuna acuzat

Apoi parat celui care

El cu multa daruire

Totdeauna a lucrat

Iar acesta infuriat,

In temnita l-a aruncat



Insa peste Iosif Domnul

Bunatatea si-a intins

Fiindca celor ce-au cerut

Haina lui de om curat

Fiindca Iosif a-ndurat

Le-a lasat chiar si camasa

Prin exemplul ce l-a dat

Si in temnita-avanseaza

cel mai mare-ntemnitat

Temnicerul cel cu vaza

Grija lui i-a-ncredintat



Langa darul de vedenie

Ce-l avea de mic copil

Dumnezeu i-a mai dat unul

Fiinca el era umil...

Taine multe si ascunse

Iosif poate-acuma sti

Prin puterea Celui Sfant

Visele a talmaci.



Astfel doi intemnitati

De vise inspaimantati

Au primit dezlvaluirea

Viselor ce i-antristat

Unuia i-a-adus pieirea

Altu-a fost eliberat

Si-a uitat apoi de Iosif

Pana-ntr-o zi la palat

Chiar faraon a visat

Vise ce l-au tulburat.



Si paharnicul acela

Altadata-ntemnitat

Auzind de vise stranii

Imediat s-a desteptat:

"Astazi imi aduc aminte

De imensa mea greseala

Si de-acel ce mai nainte

Mi-a descris fara greseala

Cum voi fi repus in slujba

Chiar la curtea ta regala!"



Luand paharnicul in seama

Faraon pe Iosif cheama

Sa fie adus la sfat

Si-naintea lor a stat.

Dupa ani lungi de-ncercare

Nopti de ruga si rabdare

Curatit si incercat

A iesit din inchisoare

Intr-o noua haina care

El cu grija a schimbat.



Dumnul Dumnezeu din ceruri

Visul i-a destainuit

Iosif inzestrat cu daruri

Pe Faraon l-a lamurit

Care cuprins de uimire

La acel sfat a strigat:

"Omu-acesta are-n sine

Duhul Domnului Prea'nalt!"



Acum alta-nfatisare

Insusi Faraon I-a dat

Haina cea de in subtire

Cu care-a fost imbracat.

El ajunge dregator

In tara egiptenilor

Carmuind cu-ntelepciune

Vremuri rele , vremuri bune

Si-ntr-o zi cu fratii lui

S-a-ntalnit in noua haina

I-a servit la curtea lui

Pastrand pentru-o clipa taina.



Darul ce-l avea prin vise

Chibzuind el il ascunse

In paharul de argint

Din sacul lui Beniamin

Ce-un slujitor l-a legat

Apoi fratii i-a-acuzat:

"Chiar paharul meu de care

Ma slujeam pentru ghicit

Vrut-ati voi sa furati oare

Dupa ce-astfel v-am servit?"



Vazand situatia grava

'N care Beniamin ajunge

Fara pre multa zabava

Si-au rupt ale lor vesminte

Hainele acelea vechi

De mandrie cu rusine

Neavand nimic a spune

Hainele de rautate

Ce le purtau an de an

Cand au vrut sa-l dea la moarte

Pe pasunea din Dotan.



Iosif, cunoscut se face

Hohotind in plans aprins

Apoi plin de bunatate

Mana de-ajutor le-a-ntins

Si cand spre al lor parinte

Ei se-ntorc sa-i duca veste

Un cadou neobisnuit

Face celor unsprezece:

Da la toti haine de schimb

Sa aiba de-acum 'nainte

Celui tanar, Beniamin,

Cinci randuri noi ii intinde.



********************************

La fel ca Iosif altadat'

Stapanul nost din cer ne-a dat

La toti dupa puterea noastra

Talanti din bogatia-I vasta.

Haine de schimb pe pamant

Facand cu noi un legamant

Asa cum sta scris in Cunvant:

Unuia cinci altuia doi

Iar celuilalt din urma unul

Talanti si a plecat apoi,

Dar se va-ntoarce inapoi

Atunci cand fi-va gata graul.



Daca doua haine lui Iosif

I-au fost luate cu de-a sila

Aceasta a fost puterea lui

Si nu s-a intrecut masura...

El a primit si n-a cartit

Rabdand totul pan' la sfarsit

Pan-a-ajuns la desavarasire

La haina cea de in subtire...

Sa privim si spre Beniamin

Spre cele cinci haine de schimb

Ce-o fi ele insemnand

Ce talanti pe-acest pamant?



Apostolul Pavel ne scrie

De hainele ce-a purtat

Pentru sfanta marturie

Tot la ce a renuntat:

"Macar ca eu am pricina

Sa ma-ncred in ce e jos

Socotesc tot pierdere

Din pricina lui Hristos:



Imprejur taiat a opta zi(1)

Din neamul lui Israel

A lui Beniamin semintie

Neam si sange de evreu (2)

Filipenilor le scrie:

Invatat si fariseu(3)

Si prigonitor in ravna (4)

Iar in ce priveste Legea

Socotit fara prihana (5)

Tot ce-odat erau castiguri

Haine bune, meritate

Fata de-acea noua haina

Gunoi socotite-s toate

Eu doresc neprihanire

Sa ajung la mantuire,

Haina cea de in subtire

Nu prin lege castigata

Prin credinta capatata

Cand poti sa renunti la eu

Ti-o da Insusi Dumnezeu!"

Amin