Poezie DE CÂND DOMNUL E CU MINE

Când am fost părasit de toţi,

am lăcrimat,apoi am zâmbit.

Clipele acelea au trecut,destrămandu-se ca o haină veche

ce lasă în urma lor doar amintirea,

amintirea vârsta,amintirea gând,amintirea dor.



Cand singur mi-am dus crucea

umerii mei au curs inlauntru,

tragând dupa ei totată disperarea lumii.

Doamne,cum simţeam bucuriile iubirii ca pe o povară

şi petalele florilor de mai ca pe fulgi reci de ianuarie.!



Priveşte, un nou început a venit atunci

când mi-ai oblojit umerii cu balsamul sfânt al cuvintelor Tale.

Hristoase,mi-ai cerut să-Ţi deschid portile

şi mi-ai trecut linistit pragul ca adierea înserarii peste arşita zilei.



De atunci,ascult neîncetat vorbele Tale

ca pe un poem ce-mi trece prin suflet

niciodată încheiat.