Poezie La scăldătoarea Siloam

La scăldătoarea Siloam



La scăldătoarea... Siloam

A poposit Domnul odată,

La bolnavii... ce-aşteptau

Spre-a fi apa-i...tulburată.



Ei se uitau cu îngrijorare

La undele-i prea liniştite,

Ca iute în ea sa se bage-

Momente mult nădăjduite.



Circula în popor o vorbă

C-atunci când se tulbura,

Ea atinsă era de-un înger

Când din cer, se pogora.



Primul care-n scăldătoare

Mişcarea apei, o atingea,

Se vindeca de orice boală

Şi-ndată, sănătos se făcea.



Acolo, era un biet bolnav

Ce-adăsta de multă vreme,

S-aibă-un sprijin, un ajutor

Cineva, îndată să-l cheme.



Când l-a văzut atunci Isus

L-a întrebat cu glas duios,

Ştiindu-i gândul ce-l avea:

-,,Vrei să te faci sănătos?’’



-,,Doamne,’’ abia a răspuns,

,,Nu am pe nimeni în-ajutor,

Şi-altul intră în scăldătoare

Pân’să mă duc eu să cobor.’’



-,, Ridică-te!" Domnul i-a zis

,,Şi ia-ţi patul tău şi umblă!"

Atunci sărind ca şi-un copil

A dispărut făcând o tumbă.



A fost atunci o zi de Sabat,

Când Domnul milă Şi-a făcut,

De trupul cel bolnav şi slab

Ce-o altă viaţă şi-a-nceput.



Mai târziu, când l-a întâlnit

La Templu ca să se-nchine,

I-a reamintit, cu glas blajin:

-,,Să ai grijă acum de tine!’’



Flavius Laurian Duverna

24 mai 2008