Poezie Curcubeul

Curcubeul



„...curcubeul Meu, pe care l-am aşezat în nor, el va sluji ca semn legământului dintre Mine şi pământ".

- Genaza 9:13 (versetul zilei)-





Să fie oare Curcubeul semnul,

Ce pus a fost pe cer de Domnul,

Ca să pecetluiască legământul,

Că leagă Cerul cu Pământul?



O! Doamne, nu mă-ndoiesc că e aşa,

Că tot ce ai clădit cu mâna Ta,

Desăvârşind pe stâlpii armoniei,

Purta-va veşnic pecetea măreţiei!



Desăvârşită frumuseţe a naturii,

Ce blândă adună razele luminii,

Trecută culoare în stropii mărunţi,

Rămaşi între cer şi pământ atârnaţi!



Magia-şi desface aripa de vultur,

Culori de mătasă în ochi ni se flutur

Şi inimi cu inimi pe pământ le uneşte

Poate un alt curcubeu alţi ochi îi uimeşte!



Din norii ce-n vară în ploaie se storc,

Si-apoi apele cerului la Domnul se-ntorc,

În şapte culori lumina revarsă,

Străpunşi stropii de apă se lasă,



Alba lumină săgeţi îşi înfinge

Şi din înalt ca valul se frânge,

În arc de culori ce formează,

Imensă aripă ce zarea brăzdează!



E semnul îndurării celui Prea Înalt,

Ce-n ochi paleta de culori ne-a dat,

Că frumuseţea nu-i redusă la formulă

C-am fi ajuns la suflete s-avem măsură!



Chiar dacă în viaţă mai sunt şi noroaie,

Loc e destul să răsară în noi curcubee,

Cu ochii şi sufletul deschise primind,

Pe Cel ce arcul de nouri atârnă tăcând!



Prin brâu de culori cerul vesteşte,

Semn clar că, Dumnezeu ne zâmbeşte

Din Rai, ochiul divin trimite o rază,

Curcubeu să ne facă din lacrima scursă!



22.05.2008