Poezie Lepădarea de sine

Lepădarea de sine



S-a zis că orişicine ar vrea

Astfel, să se judece cu tine,

Să-ţi ia şi haina, aşişderea,

Să-i laşi şi tot ce-ţi aparţine.



Să-i laşi, dacă el îşi doreşte,

Cămaşa pe care o îmbraci,

Şi când cu ea el se-nveleşte

Să nu ai pizmă rău să-i faci.



Şi dacă-n drum el te sileşte

Să mergi împreună o milă,

Nu pregeta, că-ţi obosesc

Picioarele; nu, să nu ai silă!



Să te-ntăreşti şi amândouă

Să împlinească ce-a dorit,

Î-n loc de-o milă, fie două

Să mergi cu el, cum a voit.



Şi-acelui ce-ţi cere, să-i dai

Să nu-i întorci spatele tău,

Să-l împrumuţi, dacă tu ai;

Altfel făcând, tu faci un rău.



Prin lepădarea cea de sine

Tu trebuie să demonstrezi,

Că dragostea există în tine

Şi că veghezi, şi priveghezi.



Flavius Laurian Duverna

24 mai 2008