Poezie Locul de-nchinare

Locul de-nchinare.



Venind la locul de-nchinare

Să-ţi îndrepţi paşii cu sfială,

Căci pentru orice-ncumetare

Domnu-ţi va cere socoteală.



Când în lăcaşul sfânt ai păşit

În respect sfânt să fii mereu,

Să-ţi pleci genunchii, smerit,

Închinându-te lui Dumnezeu.



Şi în pacea sfântă, în pioşie,

Să speri în marea-I îndurare,

Căci El, Domnul toate le ştie,

Şi când stai jos şi la sculare.



Căci îngerii cei buni notează

Orice cuvinte şi-orice faptă,

Şi pentru tot ce raportează

Tu vei primi o plată dreaptă.



Şi pentru al Său viu Cuvânt,

Să ai constant o reverenţă,

Căci locul unde stai e sfânt

Păzit de veşnica-I prezenţă.



Ascultător, cu luare aminte

Să fii la El când se rosteşte,

Căci prin îndemnurile sfinte

Credinţa-n tine se-ntăreşte.



Prin zambetul ce faţa spune

Să răspandeşti dulcea iubire,

Zicând mereu cuvinte bune,

Cuvinte dulci, pentru zidire.



Ţinuta ce-ai, vestimentară,

Să-ţi dovedească modestia,

Şi prin podoaba exterioară

Sa nu predomine mândria.



Şi omul inimii să fie ascuns

În slava aceea nepieritoare,

Ce se descopere îndeajuns

În dragoste, şi prin răbdare.



Căci un duh bland şi liniştit

E preţuit mult de Dumnezeu,

Şi-n orice timp, necontenit,

Să dovedeşti că-l ai mereu!



Flavius Laurian Duverna

24 mai 2008