Poezie Crin iubit

Crin iubit ce suferi multa

spinilor rănire,

ca să poți păstra curată

alba ta sfințire

rabdă totul, dar păstrează-ți

alba ta sfințire.



Duhurile fărdelegii

toate se frământă

să-ntineze cu-a lor gânduri

fața ta cea sfântă,

dar tu tine-ți în lumină

fața ta cea sfântă.



Desfrânatul duh al lumii

caută să te-nvingă

valul alb să ți-l destrame

candela să-ți stingă,

dar tu luptă să nu poată

candela să-ți stingă.



Mii de mâini întunecate

împrejur s-adună

să răpească și să rupă

scumpa ta cunună,

dar tu luptă să nu-ți rupă

scumpa ta cunună.



Doar puțin...și-o să sfârșească

toate-ntr-o clipită,

Sfântul Mire-o să-ți arate

Fața Lui slăvită

și-atunci toate-o să le șteargă

Fața Lui slăvită.



Iar apoi, vecia-ntreagă

îți va fi răsplata

c-ai răbdat, păstrând în toate

dragostea-I curată

pentru El păstrându-ți fața

dragostei curată.