Poezie La Rugăciune

La Rugăciune



Când e timp de-nchinăciune

O Doamne sfinte să m-ajuţi,

Să vin cu drag, la rugăciune

Şi vorbele-mi să mi le-asculţi.



Să-mi îndrept gândul la Tine

Şi sufletu-mi să Te dorească,

S-arunce lanţul, tot ce-l ţine,

Legat de firea pământească!



Genunchii să mi-i plec sfios

Cu respect sacru la pământ,

Şi-având temere, cuviincios,

Că-i aşternutul Tău cel sfânt.



Să mi se-nalţe glasu-n rugă

Spre tronul milei şi-ndurării.

O! Iar îngerii cei ră, să fugă

La glasul strigând, al iertării!



Şi când mâinile-mi voi ridica

’Nălţându-le pios spre ceruri

Când glasu-mi, Te va striga

Ca toţi aleşii, de pe vremuri



Milos,...din slăvi de aur pline

Să fiu prin duhu-Ţi mângâiat,

Şi-odihnă să găseasc în Tine

Şi-n jugul cel bun de purtat!



Flavius Laurian Duverna

22 mai 2008