Poezie Dezamăgire (2)

De dor mi-e inima firavă,

Mă-ntorc ca floarea-n răsărit,

Mă-nalț pe-aripi de vînt spre slavă,

Dar clipa dulce n-a venit.



Aștept surîsul raze-i calde

Și timpul cel mai fericit,

În schim văd cum se lasă înserarea

Și tainicul suspin nemărginit.



Doresc o sfîntă alinare,

Și floarea care a înflorit...

Însă parfumul florilor se-nalță în zare,

Iar soarele demult a asfințit.



Și tot ce mi-a rămas acuma

E doar o lacrimă pe-obraz,

Din ea-mi voi crește o cunună

Și voi spera-n cea mai rămas.



Din spin ce nu ia dorit nimeni

Mă voi înălța spre-un curcubeu,

Mă voi sui spre ceruri mai departe,

Și voi spera numai în Dumnezeu.