Poezie Părinte, har, bunătate ai dovedit

De mii de ani, Părinte, har, bunătate-ai dovedit

Chiar de păcatu-n lume, prin cei doi s-a ivit

Adam și Eva în gradină neascultând au suferit

Dar bunătatea Ta, haine din piei atunci le-a dăruit.



Jertfind un animal ai vrut să-ndrepți privirea lor spre vină

Dar nu prea mult, căci bunătatea i-a învelit în milă

Și Cain pe când a săvârșit acea cumplită faptă,

Chiar Dumnezeu a hotărât un timp ca să se-ntoarcă.



Bunătatea Ta, Părinte, fapte bune a tot așteptat,

Când în vremea lumii vechi pe Noe l-ai îndrumat,

Lemn de Gofer să adune fiindcă-i bun de prelucrat

O corabie să facă, și prin ea va fi salvat.



Atunci de Dumnezeu, lumea tare s-a îndepărtat

Săvârșind cu lăcomie orice formă de păcat.

I-a părut rău Domnului că omul, de El creat:

Întocmirile gândirii, inima, tot și-a stricat...



Valuri de potop venise peste oameni, peste vite,

Peste păsări, târâtoare, căci și ele-au fost sorti

În același fel să piară, de moarte n-au fost scutite

Decât cele din vapor ce de Domnu-au fost păzite.



Sem, Ham, Iafet și cu Noe, împreună cu soții

În corabie intrară, fiindcă-au fost ai Săi copii.

Bunătatea Lui cea mare au văzut-o-atunci cu toții,

Au ajuns chiar ei să vadă lumea nouă, lumea vieții.



N-a meritat bunătatea din Gherar când a plecat

Câci în Egipt Avraam pe împărat l-a înșelat.

Bunătatea Ta pe Lot, să scape viața l-a chemat

Când doi îngeri din Sodoma să iasă l-au ajutat.



L-ai chemat și pe Israel din robia egipteană

Bunătatea arătată i-a fost "leac deplin" pe rană.

Ca oceanul de întinsă și ca cerul de înaltă,

Bunătatea ta , Părinte, sfinte indurări ne-arată.



Nu numai atunci Israel, prin Isus întreaga fire,

A primit prin Jertfa Crucii har și sfânta Lui iubire.

Căci Isus prin bunătate a-ndurat chiar răstignire

Ca să fie pentru lume "jertfă de neprihănire".



Ziua mântuirii noastre bunătatea a lungit-o.

Mila ce ne sprijinește numai ea ne-a dăruit-o.

Căci răbdarea bunătății viața ne-a desăvârșit-o

Și umblarea prin credință numai ea ne-a pregătit-o.



Bunătatea este cheia ce mânia potolește

Bunătatea știe starea când cel rău disprețuiește

Bunătatea stă-n tăcere când cel blând se dăruiește

Bunătatea stă și-așteaptă când fățarnicul vorbește.



Preaiubiților ce astăzi ascultați ce-i bunătatea,

Să trăiți cu inimi bune, să aveți în suflete pacea.

Mângâiați să fiți prin Duhul și prin El s-aveți Puterea

Căci "Nădejdea noastră-i Domnul", iar în Glorii, "fericirea".



Amin.

12.05.2008

PETRU COMAN

Petroșani