Poezie DRUMUL LA CER

Pornesc la drum, voios, eu prin credinţă

Căci Domnul e cu mine pe cărare,

Mă urc, din biruinţă-n, biruinţă,

Trecând orice obstacol pe-a mea cale.



Pornesc la drum cântând de bucurie,

Căci Domnul de la moarte m-a scăpat,

M-a liberat Isus de-orice robie,

Şi-L preamăresc, căci m-a eliberat.



Pornesc la drum având în mine ţelul!

Să mă-ntâlnesc cu-Acel ce m-a chemat,

Să-i mulţumec, căci mult iubit-a omul,

Şi printre ei ,am fost şi eu salvat.



Îmi iau avânt spre ţara cea eternă,

Acolo unde plâns nu va mai fi!

Acolo, în al cerului odihnă.

Toţi sfinţii pe Cristos vor Premări...



Şi ne vom bucura o veşnicie,

Uitând c-am fost odată pe pământ,

Acolo vom gusta din apa vie

Vom preamări pe Dumnezeul sfânt.



N-ai vrea, prietene, să vii cu noi?

Cu sfinţii, care merg spre nemurire.

Căci lume-aceasta-i plină de nevoi,

Şi drumul lumii duce la pieire.



Ce mult aş vrea să fii şi tu odată

Pe ţărmul mării sfinte de cristal!

Ca să pluteşti în ţara mult visată

Să scapi de-orice tristeţe, orice val !



Căci n-ai să pierzi decât o lume moartă!

Dacă te-mpaci, chiar astăzi, cu Isus,

Viaţa-aceasta trece ca o şoaptă,

Dar poţi să ai o veşnicie sus!



Noi nu ştim locul unde ne va duce,

Acel ce ne-a iubit atât de mult!

Dar ştim căci cu Isus noi vom învinge

Şi vom scăpa de-al lutului tumult.



Încearcă, dar, şi dă-I ,azi, Lui inima,

Să simţi al cerului comori cereşti!

Să simţi o pace ce te va urma,

Indiferent de locul unde te găseşti



Indiferent de Ţara-n care soarta,

Te-a dus ca să trăieşti pentru o vreme!

Deci nu uita căci Biblia e harta

Care te duce înspre-o nouă lume,



Şi eu călătoresc spre veşnicie,

Şi simt în inimă, un dor ferbinte!

Să mă-ntâlnesc cu-a cerului solie,

Şi cu Acel care îmi e Părinte.



Căci nu-i iubire care să jertfească ,

Cum s-a jertfit iubirea lui Cristos.

Deci lasă lumea, firea pământească,

Şi urcă înspre cerul Glorios.



20.05.2008gl