Poezie Pe marea furtunoasă

PE MAREA FURTUNOASĂ



Dionisie Giuchici

vol. 1 - "Domnul, nu eu!"



Petru a pornit pe ape

Tot mai iute, tot mai tare,

Căci ISUS era aproape

Lângă el, pe-aceeaşi mare.



Lângă ei, venit din maluri,

După ce sfârşi popasul,

DOMNUL a păşit pe valuri

Fără să-şi afunde pasul.



Noapte... însă fără vrajă,

Fără licăriri de stele,

Până la a patra strajă

Valuri multe, valuri grele.



Vântul cu a lui tărie

Străbătea nespus de tare,

De pe ţărmuri, din pustie,

Tulburând întreaga mare.



Norii parcă stau să cadă

Peste munţii depărtării,

Toţi s-au adunat deodată

Sus, la orizontul zării.



Vânt şi valuri şi furtună,

Noapte plină de-ncercare,

Căci din larguri se adună

Valurile tot mai tare.



Unda apei neîntreruptă

Îi înclină, îi ridică,

Iar apostolii se luptă

Copleşiţi de-o mare frică.



Tot mai multe, tot mai tare,

Valuri care ameninţa,

Care pun la încercare

Minunata lor credinţă.



Dar în clipa disperării,

În amurgul nopţii, iată

Peste valurile mării

Izbăvirea se arată.



Un bărbat ce se grăbeşte

Peste-a valurilor unde,

Peste valuri El păşeşte

Însă fără să se-afunde.



El mergea pe apa mării

Cum se merge pe uscat

Către ţărmul depărtării

Pasul şi L-a îndreptat.



De la ţărm, tot mai aproape

De corabie se-opreşte,

Un bărbat umblând pe ape

Foarte hotărât păşeşte.



Ei credeau că-i zeul mării

Sau năluca nopţii rece,

Cu furtuna răzbunării

Care peste ape trece.



În acele triste clipe

N-au ştiut ce să mai zică,

Începură toţi să ţipe

Copleşiţi de-o mare frică.



Dar un glas duios răsună

Pe aripile de vânt:

"Nu vă temeţi de furtună!

Nu vă temeţi căci Eu sunt!"



Şi deodată vântul, marea,

Din furtună se opreşte,

Norii traversează zarea,

Înălţimea străluceşte.



"E ISUS!- strigară fraţii

Din corabia salvării-

El e! Uite cum păşeşte

Peste valurile mării!"



E ISUS! iar vântul, zarea,

S-au oprit, se liniştiră,

DOMNUL potoleşte marea

Iar apostolii se miră.



Atunci Petru îndrăzneşte

Vrând cu-adevărat să scape,

A zis: "DOAMNE, porunceşte!

Vreau să merg şi eu pe ape!



Vreau pe unde cristaline,

Vreau să merg, Te rog mă scapă!

Să păşesc până la Tine

Fără să m-afund în apă!"



"Vino, iată îndrăzneşte!

Mergi pe apă fără frică!"

Însă Petru se-ndoieşte

Căci credinţa lui e mică.



Văzând că ISUS îl cheamă

Câţiva paşi a mers normal,

Dar deodată plin de teamă

Petru a căzut în val.



Şi strigând în disperare:

"Doamne, vino şi mă scapă!

Căci de nu, aici în mare

Voi muri înecat în apă!"



Ridicându-l sus din valuri,

Fraţii nu s-au mai temut,

Au pornit cu toţi spre maluri

Căci furtuna a trecut.



Iată-i pe pământul tare

După lunga bătălie,

După-atâta încercare

S-au umplut de bucurie.



Fraţilor, să cânte corul!

Tot mai sus să zboare cântul!

Căci ISUS Mântuitorul

A oprit pe mare vântul!



DOMNUL a umblat pe mare

Peste-a valurilor spume,

Prin necaz, prin încercare,

E şi azi cu noi prin lume.



DOMNUL a oprit furtuna,

Apele s-au liniştit,

Când ISUS Şi-ntinde mâna,

Eşti şi astăzi izbăvit.



Voi ce mergeţi prin talazuri

Către ţărmul celălalt,

Nu vă temeţi de necazuri,

Nici de valul cel înalt!



Căci ISUS din urmă vine,

Sau în faţa voastră merge,

Prin necazuri, prin suspine,

Lacrima din ochi şi-o şterge.



Dacă ai vre-o neputinţă,

Dacă eşti de valuri dus,

Mergi 'nainte prin credinţă

Pân' la maluri cu ISUS!



Ucenicii cu vâslirea

Toată noaptea s-au luptat,

Calea sfântă - Mântuirea,

La aceasta ne-a chemat.



Calea mântuirii noastre

E corabia salvării,

Care trece printre astre

Până sus, la ţărmul mării.



Care duce prin furtună,

Sus, de cealaltă parte,

Unde vom primi cunună

Şi viaţa fără moarte.



Călătorule grăbeşte,

Urcă-te să trecem marea!

Vino şi te pocăieşte

Ca să-ţi dea ISUS iertarea!



DOMNUL în curând apare,

Zorii zilei se arată,

Nu vă-nfricoşaţi de mare

Voi creştini ce vreţi răsplată!



Lumea e o mare-ntinsă

Unde stăpâneşte norul,

Dar puterea neînvinsă

E ISUS Mântuitorul!



Lumea e o mare lată

Peste care greu se trece,

Căci puterea necurată

Suflă necredinţa rece.



Lumea e o mare dură

Plină de ameninţare,

Care râde de Scriptură

Până când ISUS apare.



Lumea e şi vânt şi mare,

Dar şi ceaţă şi furtună,

DOMNUL însă e salvare,

Pentru toţi e Veste Bună.



De aceea fără frică

Pe al mântuirii drum,

Mergi cu DOMNUL turmă mică

Până în Capernaum!



Din cetate în cetate

Daţi de veste, daţi de ştire

Spuneţi celor cu păcate

Că ISUS e mântuire.



Spuneţi gloatelor sărace,

Spuneţi tuturor să ştie,

Că ISUS înseamnă pace,

Şi izvor de bucurie.



Nu e nici un loc pe glie

Sau pe bolta cea rotundă,

Unde Cel din veşnicie

Să nu poată să pătrundă.



Frate copleşit de somnul

De la căile răscrucii,

Nu-L mai confunda pe DOMNUL

Cu puterile nălucii.



Nu lăsa ca duhul fricii

Să te scoată din cadenţă,

Nu ţipa ca ucenicii

Îngrozit de-a Lui prezenţă.



Valurile se opriră,

Vântul L-a recunsocut,

Numai oamenii se miră,

Ucenicii s-au temut.



Numai oamenii sfidează

Când mândria îi apucă,

Când ISUS prin Duh lucrează

Mulţi îi zic şi azi nălucă.



DOMNUL însă cu tărie

Le răspunde prin Cuvânt

La aleşii Lui să ştie:

"Nu vă temeţi, căci Eu Sunt!"



Petru a strigat: "ISUSE,

Vreau pe unde cristaline!

Vreau pe apele opuse,

Să păşesc până la Tine!"



Spune, nu ai vrea iubite

Ca să mergi pe ape-n sus?

Peste valuri şi ispite

Până-n ţara lui ISUS.



Doamne, dacă prin talazuri

Treci şi azi pe-ai Tăi copii,

Prin furtună, prin necazuri,

Te rugăm din nou să vii!



Dă-ne pâine, dă-ne peşte,

Dă-ne Doamne vindecare!

Te rugăm ISUS, priveşte

Câţi Te-aşteaptă lângă mare!



Câte bărci nu se scufundă!

Câte nu se-ntorc 'napoi!

Câţi nu caută să se-ascundă

Doar de formă printre noi!



Vrem de cealaltă parte,

Vrem pe-al fericirii mal!

În ţinutul fără moarte,

Lângă marea de cristal!



Iar de ziua împlinirii,

Dorul care ne frământă,

Vrem pe ţărmul fericirii

Să cântăm cântarea sfântă!



Aplecând cu tot cununa,

Dându-i cinste şi onoare

Celui ce-a oprit furtuna

Ca să trecem peste mare.



AMIN