Poezie Famenii

FAMENII



Dionisie Giuchici

vol. 1 - "Domnul, nu eu!"



În săli de glorie şi vis,

În anticile vechi seraiuri,

Erau serbări de nedescris

Împărăteştile alaiuri.



Erau acolo cântăreţi

Şi dansatori şi balerine

Şi invitaţii cei de preţ

Mulţimi de regi şi de regine.



Paharnici specialişti în vin

Şi bucătari cu miei pe tavă,

În fine, tot palatul plin

De multă glorie şi slavă.



În loja cea dintâi stăteau

Prinţese apoi ţiitoare

Iar famenii, un fel de slugi

Păzeau aceste domnişoare.



Aproape peste tot şi toţi

Aceşti bărbaţi puneau probleme,

Căci trebuiau aleşi special

Îngrijitorii de hareme.



Să fie mai întâi frumoşi,

Cu elegante maniere;

Să fie fără de cusur,

Cum legea din serai o cere.



Să fie sănătoşi atleţi

Să fie folosiţi în toate.

Să fie pregătiţi special

De specialiştii din palate.



Să treacă toţi prin faţa lor

Şi-n faţa doctorilor vremii

Să fie operaţi pe rând

Acei feciori frumoşi, haremii.



Iar după ce i-a altoit

Să poarte diferite straie,

Ca bucătari sau păzitori

La fetele de prin seraie.



Ca sfetnici dregători înalţi

Însoţitorii de regine,

Dar pentru toate ei plăteau

Cu lepădările de sine.



Căci preţul care l-au depus

Era un preţ de umilire,

Căci ei au renunţat pe veci

La sentimentul de iubire.



Aveau de toate în serai,

Dar dragostea a fost vândută;

Când s-au înscris la seminar

Condiţia le-a fost cerută.



"Noi cerem ca să renunţaţi

La forţa care înmulţeşte,

Iar dacă vreţi şi acceptaţi

Seraiul nostru vă primeşte.



Veţi fi ca şi ceilalţi bărbaţi

Ba şi mai mult la-nfăţişare;

Căci noi vă dăm cât veţi dori

Şi băutură şi mâncare.



Dar trebuie să fiţi supuşi

Să nu se mânie sultanii

Căci ei, precum vedeţi aici,

Peste serai, sunt suveranii.



Doar ei au dreptul peste tot

Sa umble în destrăbălare,

Iar voi aicea veţi avea

Îmbrăcăminte şi mâncare.



Seraiul nostru este plin

De cântece şi alte scheme;

De aceea voi să ascultaţi,

Să nu avem cu voi probleme.



Veţi şti ce n-aţi ştiut nicicând

Căci noi vă dăm învăţători,

Dureri nu veţi simţi deloc

Când veţi ajunge la maseori.



Căci ei vă operează fin

Au operat atâţia inşi,

De-aceea noi vă îndemnăm

Curaj, să nu vă daţi învinşi."



Şi iată-i clasă după clasă

Sărmanii fameni absolvenţi

Cu faţa blândă, luminoasă,

În slujba ţării sunt prezenţi.



Şi iată-i peste tot în frunte,

Şi peste tot s-au răspândit,

Ca sfetnici, ca satrapi de seamă

Căci lectorii i-au pregătit.



Când îi auzi cum ţin discursuri

Rămâi puţin pe gânduri dus;

Dar ce folos că n-au puterea

Ce naşte oamenii de sus.



Ei strigă, însă nu se teme

Sultanul, căci i-a aranjat

Căci lepădarea de putere

A fost examenul de stat.



Un specialist în ateisme

I-a scuturat pe-aceşti eroi:

"Dragi tineri, veţi primi diploma

Dar nu vă-ndepărtaţi de noi



Să nu mai răspândiţi puterea

Ce naşte mii şi zeci de mii

Vă poruncim de la pupitre

Să spuneţi şi filosofii.



Şi chiar să spuneţi adevărul.

Când focul s-a aprins mai jos

Să-l stingeţi, să strigaţi să tacă

Răscumpăraţii lui Hristos".



Şi bieţii famenii jugaştri

Frumoşi ca plopul fără soţ

Au terminat înalta şcoală

Să fie slujitori -preoţi.



Ca şi în vechile seraiuri

Condiţia întâi, să ştii

Tu nu ai drepturi prin putere

Prin Duhul Sfânt să naşti copii.



Tu trebuie să-ţi vinzi acceptul

De vrei mai sus pe-acest pământ

Că sus de tot e raritate

Să fii şi plin cu Duhul Sfânt.



Hristos s-a dezbrăcat de Sine

Iar Pavel a numit gunoi

Filozofiile străine,

Căci Dumnezeu este cu noi.



Biserica de altădată,

Biserica de pe pământ,

S-a înmulţit cu ajutorul

Puterii de la Duhul Sfânt.



Ştiau sultanii cum să-i prindă

Pe bieţii tineri oropsiţi;

La fel stăpânitorul lumii

Se târguie cu cei smeriţi.



El le oferă multe bunuri

Şi tot ce vrei le-ar da în dar,

Dar pentru toate să le smulgă

Puterea ce revarsă har.



Puterea care germinează

Îl arde ca un foc aprins,

De-aceea el cu toată forţa

Ar vrea să fie focul stins.



Pe slujitorii Celui Veşnic

Să-i facă famenii imuni,

Roboţi de fier cu simţul rece,

Lipsiţi de semne şi minuni.



Un fel de strune care cântă,

Chimvale care zăngănesc

Lipsiţi de dragostea divină

A Dumnezeului ceresc.



Să stea pe locurile înalte

Ca slujitori imunizaţi,

Să fie famenii de seamă

În conştiinţă operaţi.



Aprinşi de-o mare gelozie

Pe fraţii care-s sănătoşi,

Spunând: "Cu noi e adevărul,

Iar voi profeţii mincinoşi".



Aşa i-au învăţat fakirii,

Maseorii lor preparatori,

Cu ordine de la sultan

Pentru aceşti supuşi feciori.



Mai bine să mănânci verdeţuri

Decât friptură pe grătar,

Căci omul care se smereşte

Va fi împodobit cu har.



Mai bine mic în adunare

Dar plin de râvnă şi de zel,

Decât un famen de renume

Dar fără Duhul Sfânt în el.



Decât să păstoreşti crăiese

Cu capul gol, cu părul sur,

Mai bine tăietor de lemne

Să stai departe prin păduri.



Să fim precum e scris în toate

Să fim cu Dumnezeu oricând,

Să binecuvântăm puterea

Căci Domnul vine în curând.



Să spunem sfinţilor din ţară

Să fie pregătiţi de zbor

Să ceară Duhul Sfânt, puterea

Cum au cerut-o fraţii lor.



Să lupte pentru titlul veşnic

Păzind credinţa neîncetat.

Iubirea şi nădejdea vie

Şi cugetul neîntinat.



Ca Domnul să-şi mărească slava

În tot ce facem pe pământ.

La rugăciunea lor să umple

Biserica cu Duhul Sfânt.



Să vindece pe cei ce strigă

Puterea de la Dumnezeu.

Să cadă lanţurile toate

Şi lacătele celui rău.



Să-şi vină famenii în fire

Să rupă tot ce-au iscălit.

Să fie vindecaţi de Domnul

În caracterul otrăvit.



Să spunem adevărul veşnic

La oameni fără şovăiri.

Să nu ne înspăimânte crucea

Chiar dac-ar fi să fim martiri.



Să fie inspirat cuvântul

De la amvon să proorocim

Să dăm hârtia la o parte

Prin Duh Cuvântul să-l vestim.



Ridică-ne imunitatea

Şi dă-ne clocotul ceresc.

Să clocotească adunarea

La glasul celor ce vestesc.



Să cadă solzii îndoielii

Ce ochii ne-au acoperit.

Căci Tu eşti Dumnezeul nostru

În veci de veci să fii slăvit.



AMIN