Poezie Ce spun profeţii?

CE SPUN PROFEŢII ?



Dionisie Giuchici

vol. 1 - "Domnul, nu eu!"



Ce Spun profeţii despre ziua

Când taina se va împlini,

Când DOMNUL, mântuirea noastră,

Cu mare slavă va veni?



Când va veni cu măreţie

Din cer, cu toată strălucirea,

Aşa cum Cartea Sfântă scrie

De ziua când va fi răpirea.



Când lumina-se-va Taborul

De strălucirea strălucirii,

Când ne-om lua cu toţii zborul

Spre soarele neprihănirii.



Când vom zbura ca porumbeii

Mai sus de galaxii sihastre,

Mai sus de Căile Lacteii,

Spre visul visurilor noastre.



Când glasul va striga în taină:

"Suiţi-vă aici în nor!

Voi care-aveţi cereasca haină

Şi sunteţi pregătiţi de zbor!"



Ca şi Enoh, ca şi Ilie,

Cu care, călăreţi şi cai,

Zburaţi spre marea veşnicie,

Spre fericitul nostru rai.



Voi oase care-aţi fost uscate

În praf, în pulbere, în lut,

Sunteţi de DUMNEZEU chemate

Căci timpul morţii a trecut!



Voi fraţi care-aţi vestit Cuvântul

Că DOMNUL iarăşi va veni,

Priviţi în sus, lăsaţi pământul,

Fiţi gata pentru-aceea zi!



Căci iată cea dintâi urgie

S-a dus, şi-a doua a trecut,

Iar cea de-a treia o să vie

Când răii vor plăti tribut.



Când pleava o va duce vântul

În locul care-i scris, "osândă",

Când noi vom părăsi pământul

Întrând în odăiţa sfântă.



Căci uite colo sus, Ţoarul,

Sau fraţii noştri din Gosen,

Cum stau acoperiţi cu harul

În noul strălucit Eden.



De ceasul încercării grele

Ei sunt scăpaţi, de orice chin,

Mai sus de nori, mai sus de stele,

Mai sus, e-un loc de pace plin.



Mai sus, căci jos Armaghedonul

Îşi spune ultimul cuvântul,

Topind şi fierul şi betonul,

Şi tot ce umple azi pământul.



Când Gog cu oastea lui cea mare

Va năvăli în Israel,

E-aproape ziua de salvare

Aşa cum scrie Ezechiel.



Căci iată câteva soroace

De care DOMNUL a vorbit,

Când oamenii vor cere pace,

Suntem aproape la sfârşit.



Când urâciunea pustiirii

Va-nlocui cu firea harul,

Suntem în pragul aţipirii

În pragul când s-a stins altarul.



O, DOAMNE câtă măreţie!

E-n Cartea sfântă, ca să ştim

Că cea din urmă profeţie

Ne spune să ne pocăim!



Ne spun şi tainele scripturii

Că suntem cea din urmă eră,

Ne-o spun şi semnele naturii

Şi jos, şi sus în atmosferă.



Ne-o spune neagra-nfometare,

Ne-o spune calul negru, fraţi,

Că nu-i departe ziua mare

Sau ziua când vom fi salvaţi.



Ne-o spune ciuma şi holera,

Ne-o spune "sida", dacă vreţi,

Căci despre foamete şi boale

E scris în Cartea cu profeţi.



Ne-o spune munţii de rachete,

Ne-o spun soldaţii înarmaţi,

Ne-o spune zborul spre planete

Că DOMNUL e aproape fraţi!



Priviţi în sus, priviţi îndemnul

Ce-i scris în Noul Testament!

Ca să cunoaşteţi care-i semnul

Măreţului eveniment.



Căci vestitorul primăverii

E frunza verde de smochin,

Priviţi spre tainele-arătării

Cum una după alta vin!



Cum toate parcă din cutie

Pe-aripa vremii s-au depus,

Tot ce vedeţi e profeţie

Că vine în curând ISUS!



Voi, soli ai binecuvântării,

Voi, fii ai Tatălui Divin,

Ce staţi în pragul aşteptării

Cu vasul, cu ulciorul plin,



Sunaţi din trâmbiţe măiestre!

Sunaţi, ca să dispară somnul!

La uşi închise şi ferestre

Să ştie toţi că vine DOMNUL!



Sunaţi de-acuma deşteptarea

Căci timpul a trecut, s-a dus,

Să ştie toată adunarea

Că vine în curând ISUS!



Sunaţi în cele cinci pridvoare!

Sunaţi la porţi, sunaţi pe zid!

Sunaţi într-una: "Deşteptare

Că vine Fiul lui David!"



El vine fraţii mei, fiţi gata!

Fiţi siguri, nu va zăbovi!

Strigaţi de-acuma: "Maranata!"

Căci DOMNUL ne va izbăvi.



Voi, fraţi, voi botezaţi în apă,

Grăbiţi şi cereţi DUHUL SFÂNT

Să nu rămâneţi jos în groapă

În ziua ceea, în mormânt.



Grăbiţi, căci iată timpul trece,

Deci cereţi haina cea promisă,

Căci ştiţi că cinci din cele zece

Au tot bătut la poarta-nchisă.



Şi Moise a rămas afară,

Şi oastea care a cârtit,

Voi fraţi nemulţumiţi din ţară

Nu fiţi cu duhul împietrit.



Nu faceţi ceartă şi ispită,

Nu faceţi dezbinare, fraţi,

Nu fiţi cu inima lipită

De scaunele pe care staţi,



Nu semănaţi în grâu neghină,

Învăţături ce nimicesc,

Acum când aşteptăm să vină

Al nostru Salvator ceresc.



Nu vă lăsaţi conduşi de fire,

Nu vă lăsaţi conduşi de "Eu",

Acum în pragul de răpire

Treziţi-vă din somnul greu!



Luaţi mantaua lui Ilie!

Luaţi puterea lui Samson!

Luaţi a lui ISUS făclie

Şi trâmbiţa lui Ghedeon!



Căci iată miezul nopţii, iată,

Păcatul, întuneric gros,

Pe tot pământul se arată

Vestind că e la uşi HRISTOS.



Dar tu mai stai în nepăsare

Acum când cerul s-a-negrit,

Când DOMNUL strigă; "Deşteptare

Căci iată timpul a fugit!"



Acum când toate ameninţă,

Când toate vânturile bat,

Să stingă duhul de credinţă,

Să stingă ce ISUS ne-a dat,



Acum când mii de duhuri rele

Se zbat ca spumele în vad,

Să-i amăgească, să-i înşele

Pe oameni, să îi ducă-n iad.



Acum când lumea se frământă

Tu Iona dormi de valuri dus,

Şi laşi împărăţia sfântă,

Şi laşi venirea lui ISUS.



Acum când fiecare filă

Te-ndeamnă astăzi prin Cuvânt,

Să cauţi cât mai există milă,

Să cauţi uleiul, DUHUL SFÂNT,



Şi mană, şi cereasca miere,

Şi vin, şi apa care-nvie,

Nu sta, ci de la DOMNUL cere

Să-ţi dea ce a promis şi ţie.



Nu sta în zdrenţele murdare,

Ca Bartimeu aruncă-ţi haina!

Căci DOMNUL în curând apare,

Curând se împlineşte taina.



Nu sta indiferent şi rece

Acum când harul te îmbie,

Căci vremea mântuirii trece

Şi vine cupa cu urgie.



Ca fiul ce s-a-ntors acasă

Smerit, spre Tatăl tău priveşte,

Căci uite, haina cea frumoasă

ISUS, chiar El ţi-o dăruieşte.



Şi scule, şi podoabe rare,

Eleazar sau DUHUL SFÂNT,

Căci DOMNUL multe daruri are

Ce-s scrise în al Său Cuvânt.



Să fie fără zbârcitură

Veşmântul, fără nici o pată,

Puterea sfântă din Scriptură

De ziua când ISUS se-arată.



Căci una, numai una este

Frumoasă ca şi trandafrii,

Ce stă în văi şi prinde veste

Că vine Mirele Iubirii.



Doar una, Porumbiţa dragă

Ce cântă noaptea în stejari,

Căci dorul de ISUS o leagă,

"Ah, Mire, oare când apari?"



Doar una care-i pregătită

Cu zimţi de aur şi ofir,

De ziua când va fi răpită

La muntele de nard şi mir.



Doar una, fraţilor, doar una,

La dreapta stă şi străluceşte,

Purtând pe fruntea ei cununa

Şi slava care-o însoţeşte.



Mireasa...prima înviere,

Sunt mulţi chemaţi, dar foarte rari

Sunt fraţii care au putere

Şi luptă ca să fie tari.



Căci "Doamne, Doamne", nu-i de-ajuns,

HRISTOS ne vrea mai mult, mai tare,

El dă din cerul sfânt răspuns

Acolo unde-i ascultare.



Acolo unde-i umilinţă,

Căci oameni mândri sunt destui

Ce zic că sunt la pocăinţă

Dar n-au puterea DOMNULUI.



Acolo unde nu-s păcate,

Acolo unde e HRISTOS,

Când noi le dăm întâietate

La fraţii care-s mai prejos.



Acolo unde nu-i zgârcire

Nici lăcomie de arginţi,

Când suntem gata cu grăbire,

Să-i ajutăm pe fraţii sfinţi.



Acolo unde toţi aşteaptă

Venirea lui ISUS pe nor,

Cu bogăţia lor nedreaptă

Sunt gata pentru ajutor.



Acolo unde sunt primite

Făpturile lui Dumnezeu,

De mame care-s pocăite

Ce nasc şi cresc copii cu greu.



Acolo unde se renunţă

La vin, la vicii personale,

Pe-aceştia DOMNUL îi anunţă

De ziua revenirii Sale.



Pe-aceştia care cu găleata

Aleargă ca să scoată apă,

I-aşteaptă DOMNUL cu răsplata,

I-aşteaptă şi din chin îi scapă.



Tu suflet care mă asculţi,

Eşti gata de întâmpinare?

Sau eşti în zdrenţe şi desculţ

Şi mergi spre judecata mare?





Întoarce-te şi-ndreaptă-ţi pasul

Spre cer, spre patria frumoasă,

Căci în curând sosi-va ceasul

Când DOMNUL ne va duce-acasă!



AMIN