Poezie Asirienii

ASIRIENII



Dionisie Giuchici

vol. 1 - "Domnul, nu eu!"



Pe ţărmul unui râu bogat,

Cu ape tulburi uneori,

Cu numele de Eufrat,

Se înălţa un mare stat

Cu-ai lui puternici luptători.



O lume plină de extaz

Cu oaste mare de război,

Cu-întâiul vânător viteaz

Purtând corăbii în talaz

Nimrod, şi alţi vestiţi eroi.



Pe-acele văi, pe-acel liman,

Pe-acel strălucitor apus,

Se înălţa acel titan

Imperiul vechi, asirian,

Cu-a lui palate de nespus.



Eroi din neamul lui Iafet,

Urmaşi încoronaţi pe tron

Ce-au dat mulţimilor decret

Să construiască în secret

Palatul regelui Sargon.



Stăpânii vechiului Elam

Din Persia pân' la Sinai,

Şi peste ţara lui Avraam,

Pe tot ţinutul lui Adam

Pe Tigru şi pe Eufrat, în vechiul rai.



Căci toţi plăteau arginţi, tribut,

Acestor lei încoronaţi

Ce i-au supus şi i-au bătut

Şi-n grea robie i-a ţinut

A lor puternici împăraţi.



Sargon sau Asurbanipal,

Sau Sanherib nespus de rău,

Cu oaste de război nespus

Ce i-a-nhămat şi i-a condus

Spre muntele lui DUMNEZEU.



Purtând pe fruntea lui turban,

Şi arme până-n dinţi, şi cai,

Vestitul corb asirian

Pe calul negru sau bălan

Ca în răpirea din Serai.



Iudeii, singurul popor

Au îndrăznit să-i ţină piept

Acestui neam cotropitor

Numiţi "furia leilor"

Având culcuşul lângă râu, pe malul drept.



Iudeii, Ţara Canaan,

Mai jos de râul Hidechel,

Mai jos de ţărmuri la Iordan,

Cu muntele Carmel, Basan,

Vestita ţară Israel.



Poporul care-a fost adus

Pe-aripi de vultur zburător,

De DUMNEZEUL sfânt condus,

Luptând cu mâinile în sus

Zdrobind pe toţi vrăjmaşii lor.



Sub steagul cel biruitor

Cu DOMNUL au călătorit,

Trecând prin apă şi prin nor

Şi prin pustiu dogoritor

Spre locul cel făgăduit.



Ales şi binecuvântat

Să poarte jugul Celui Sfânt,

Căci DOMNUL l-a favorizat

Când i-a vorbit, când l-a chemat

Să-i fie martor pe pământ.



Cum n-a mai fost vre-un alt popor

La care DOMNUL DUMNEZEU

Să-i fi făcut aşa favor

Să-i fie scut, ocrotitor,

Să-i zică: "Iacov, fiul Meu."



Să-i zică: "Astăzi te-am născut

Priveşte colo-n necuprins"!

Dar Israel s-a abătut

Şi legile nu le-a ţinut

Cum DUMNEZEU ar fi pretins.



Din cauza falşilor păstori

Întreaga turmă a căzut,

S-au prăbuşit de-atâtea ori

Ai lor puternici luptători

Atunci vrăjmaşii i-au bătut.



Şi Saul şi Ieroboam,

Şi împăratul lor Ahab,

I-au dus pe fiii lui Avraam

Pe Iuda, pe întregul neam

Spre dumnezeul lui Moab,



Spre înălţimi, spre Astartei,

Spre idoli toţi s-au îndreptat,

Zidind altare pentru zei

Moloh sau chipuri de viţei

Din aur sau argint turnat.



De-aceea DOMNUL a lovit

De-atâtea ori pe-acest popor,

Din dragoste, căci l-a iubit,

Şi l-a iertat când s-a căit

Şi când striga dup-ajutor.



De sub imperiul egiptean

I-a izbăvit, dar n-au vegheat,

Apoi poporul Madian

Şi-n urmă cel asirian

I-a asuprit, i-a apăsat.



Şi iată-l ca un leu trântit

Sărmanul împărat iudeu,

Ezechia e greu lovit

Dar el se roagă umilit

Şi strigă către DUMNEZEU.



"Ai milă DUMNEZEUL meu!

Priveşte spre Ierusalim!

Priveşte spre poporul Tău

Căci astăzi cu necazul greu

Noi înaintea Ta venim!"



Apoi spre ei s-a îndreptat

Spre oastea din Ierusalim,

Şi le-a vorbit, şi i-a chemat

Cu glasul său de împărat:

"Veniţi ca să ne pocăim!"



Dar iată, când l-a-mbărbătat

Ezechia pe-al său popor,

Asirienii au aflat

Şi-n mare tropot au plecat

Cu gând murdar, răzbunător



Avându-l pe Rabşache sol

Trimis de Sanherib special,

Prin văi cu apă şi nămol

Cum corbii care zboară-n stol

În fruntea lor, viteaz pe cal.



Rabşache furios şi rău,

Asirian cu pumnu-n sus

Trimis de suveranul său

Să-i ceară regelui evreu

Să le rămână lor supus.



Păgânul foarte furios

Luă cuvântul ca un crai,

În faţa neamului fricos

Ce sta pe ziduri sau pe jos

Privind încolonaţii cai.



Ce oaste mare, ce soldaţi!

Asirieni victorioşi!

Ce scuturi, ce înfricoşaţi!

Cum poţi cu-aceştia să te baţi?

Când ei sunt mult mai numeroşi!



Dar totuşi marele-mpărat

Ezechia, nu s-a temut,

Pe Sanherib l-a provocat

Căci DUMNEZEUL lui i-a dat

Credinţa, minunatul scut.



Iudeii, neamul cel sărac

În urma jafului străin,

În urma primului atac

S-au pocăit cu toţi în sac

Să-i scape DUMNEZEU de chin.



Rabşache însă supărat

În faţa celor adunaţi,

Cu voce tare a strigat:

"Eu sunt trimis de împărat

Să vă anunţ să vă predaţi!



Sau poate vreţi să vă luptaţi?

Aici sunt două mii de cai!

Aduceţi tot atâţi soldaţi

Din oastea voastră adunaţi

Să-ţi vezi puterea ce o ai"!



E-adevărat, că cei trufaşi

Pe care, cai se bizuiesc,

Dar DOAMNE, oare tu ne laşi

Să fim învinşi de-ai noştri vrăjmaşi

Când plini de ură ne hulesc?



Şi-l tot ameninţa mereu

Rabşache ca un leu turbat:

"Aşa mi-a zis stăpânul meu,

Credinţa voastră-n DUMNEZEU

E visul vostru spulberat!



Deci nu vă bizuiţi pe vânt,

Pe Faraon sau alţi eroi!

Că nu e forţă pe pământ

Nici DUMNEZEUL vostru Sfânt

Nu poate ţine piept cu noi"!



Asirianul îngâmfat

În faţa bieţilor iudei,

Le-a amintit, le-a arătat

Cum ei cu toţi au triumfat

Şi peste templele cu zei.



"O DOAMNE, zeii lor de lut

E-adevărat s-au prăbuşit,

Dar Tu eşti de la început!

Părinţii noştri Te-au văzut

Când Te-au strigat, i-ai izbăvit!



Tu eşti al lumii Ziditor,

Eşti DUMNEZEUL viu şi sfânt!

Tu dai viaţă tuturor

Şi stai pe heruvimi, pe nor,

Şi umbli pe aripi de vânt!



Ascultă DOAMNE îndurat

Şi uită-Te-n jos la noi,

Spre omul care L-ai creat!

Căci Sanherib s-a îngâmfat

Şi vrea cu DUMNEZEU război.



Fă dar să ştie neamul rău,

Şi sfinţii Tăi de pe pământ

Să vadă astăzi braţul Tău!

Că tu eşti singur DUMNEZEU

Şi sus în cer şi pe pământ!"



Atunci Divinul Ziditor

I-a dat profetului răspuns,

Vestind sfârşitul leilor

Ce-au nimicit atât popor

Şi fără milă i-au străpuns.



În noaptea ceea a ieşit

Pe Sanherib a-l umili,

Un înger care a lovit

Cu sabia a nimicit

O sută-optzeci şi cinci de mii.



Doar unul singur, un soldat

Din garda neamului iudeu,

Un singur înger s-a luptat

Să ştie orice împărat

Că noi avem un DUMNEZEU!



Hai, deşteptaţi-vă eroi!

Treziţi-vă din somnul greu!

Vă cheamă DOMNUL la război!

Aşa cum declarat-aţi voi

Că veţi lupta cu DUMNEZEU.



Adună-ţi oastea, ce mai stai?

Tu neam viteaz, tu neam vestit,

Cum poţi tu înapoi să dai?

Cu-atâţi soldaţi, cu-atâţia cai!

De-această dată biruit.



Atâţia cedri din Liban,

Aţâţi măslini, atât pomăt!

O, tu vestit asirian

Cum poţi să-ţi laşi măreţul plan?

Şi să vă-ntoarceţi îndărăt!



Ierusalimul e uimit

Şi omul da din cap mirat,

Cum Stânca lui l-a ocrotit

Din mâna celui ce-a venit

Cu-atâta oaste înarmat.



Ai vrut ocară şi dispreţ,

Ai vrut cu DUMNEZEU duel,

Sargon şi Sanherib măreţ

Şi tu Rabşache îndrăzneţ

Ce-ai râs de neamul Israel.



Atunci vestitul împărat,

Vestitul Sanherib privi

Spre oastea care-a mai scăpat

De îngerul ce i-a lăsat

Întinşi pe vatră zece mii.



Să-ntoarcem ce-a rămas înapoi!

-Striga întâiul el Sarib-

Căci dacă nu, pierim şi noi"!

Şi iată dup-acest război

A fost ucis şi Sanherib.



Astfel s-au poticnit în drum

Şi ţara li s-a nimicit,

Cum scrie-n cartea lui Naum

Căci toate se făcură scrum

Palatele ce le-au zidit.



Căci s-a născut un alt colos,

Un alt imperiu suveran,

Un alt imperiu glorios

La fel de dur şi răutăcios

Imperiul babilonian.



Apoi imperiul cel persan

Şi Alexandru Macedon,

Iar dup-aceea cel roman,

Şi în sfârşit acest titan

Cu călăreţi de neutron.



Dar Israele, scutul tău

Şi apărare sus pe zid,

Nu e un om, e DUMNEZEU!

Ce-a-nvins oştirea celui rău

Salvând cetatea lui David.



Priviţi în urmă, fraţii mei,

Prin ceaţa miilor de ani,

Ca să-i vedeţi pe-aceşti evrei

Cum DUMNEZEU a fost cu ei

Salvându-i de ai lor duşmani.



Ei n-au rostit alocuţiuni

Nici vorbe de intimidat,

Dar au învins în rugăciuni

Prin Cel ce a făcut minuni

Şi-ntotdeauna i-a scăpat.



Vrei dar să fii biruitor?

Priveşte vechiul împărat

Ezechia, pentru popor

Pentru salvarea tuturor

Lui DUMNEZEU el s-a rugat.



Să nu te-nfrice Sambalat

Sau vre-un Rabşache impostor,

Căci DUMNEZEUL minunat

El schimbă preşedinţi de stat

Şi pune alţii-n locul lor.



Căci toate pier pe-acest pământ,

Imperii şi împărăţii

Se spulberă ca pleava-n vânt,

Dar neamul şi poporul sfânt

În veci de veci va dăinui.



Imperiul nostru glorios

El este şi va fi mereu

Poporul sfânt şi credincios,

Căci împăratul e HRISTOS

Slăvitul Fiu de DUMNEZEU.



De-aceea să ne pocăim,

Să cerem ajutor de sus,

Să ne rugăm să biruim

Cât încă pe pământ trăim

Să facem tot ce-a zis ISUS.



AMIN