Poezie Dragostea (2)

Dragostea, e ca un nor de ploaie

Și cade peste un pămînt uscat.

Și-oricît de greu ar fi pămîntul să se moaie,

Iubirea, crește și dă rodul binecuvîntat.



Dragostea, e ca și raza cea de soare

Care îți dă avînt spre tainic zbor,

Dar ce păcat, adeseori este uitată

Și chiar călcată de al urii crunt picior.



Speranța, fericirea, și inima ce iartă,

Dreptatea, bucuria, și dorul fără vină.

Ar fi în lume numai visuri, moarte

De n-ar fi dragostea să le mențină.



Din dragoste veni Hristos în lume

s-aducă infinitul de lumină.

Și ființa mea prin tot ce este viața

Crește prin această dragoste Divină.