Poezie Solomon

SOLOMON



Dionisie Giuchici

vol. 1 - "Domnul, nu eu!"



Iar Solomon i-a dat răspuns

Cum nu se poate spune,

Şi n-a rămas nimic ascuns

Căci DUMNEZEUL lui l-a uns

Cu-nţelepciune.



Venită din îndepărtări

Din Seba, cu cămile,

Să-i cânte Solomon cântări

Şi să-i răspundă la-ntrebări

Subtile.



Împărăteasa cu alai,

Cu străluciri şi graţii,

Din răsăritul depărtat

Spre Solomon s-a îndreptat

Cu admiraţii.



Căci el era compozitor

Ce-n versurile sale,

Vorbea de-un strălucit Păstor

Ce-şi duce turma la izvor

În vale.



Trei mii de pilde a rostit

Cum n-a mai fost pe lume,

Vre-un om aşa de strălucit,

Căci DUMNEZEU i-a dăruit

Renume.



Zidind palat lângă palat,

Şi case, şi pridvoare,

Şi templu unde ei au stat

În ziua sfântă de Sabat,

În sărbătoare.



Şi cântăreţi, şi robi, şi fii,

Şi care, şi armate,

Şi-atât de multe bogăţii,

Şi aur şi bijuterii,

De toate.



Împărăţia lui era

Aleasă ca o vie,

Şi pretutindeni se-ntindea

Căci Solomon o conducea

Cu măiestrie.



Cu nimeni nu avea război

Căci neamuri depărtate,

I-au dat din turmele de oi,

I-au dat şi grâu, i-au dat şi boi,

Din toate.



În pace fericiţi trăiau

Căci via şi smochinul,

Şi holdele ce le aveau

Vrăjmaşii nu le mai prădau,

Străinul.



Cum numai Solomon a ştiut

Să ceară-n rugăciune,

Să fie rege de temut,

Să-i deie DUMNEZEU, ca scut,

Înţelepciune.



Să-i deie arme de luptat

Cuvinte, judecată,

Iar DUMNEZEU l-a îmbrăcat

Cum n-a mai fost vre-un împărat

Vreodată.



I-a dat dumnezeiescul ghid

Sau cheia raţiunii,

Ca să deschidă orice zid

Cum nu deschise nici David,

Nici unii.



Căci el vorbea de stele, flori,

De cedri şi izvoare,

De turme şi de peştişori,

De tot ce urcă pân la nori

Sub soare.



Şi biolog şi-anatomist,

Şi-n legi de-astronomie,

Şi filozof şi botanist,

Şi-n versuri şi-n cântări artist,

Şi-n armonie.



Mai mult ca cei din Răsărit

Ce-au dominat în ştiinţă,

Mai mult decât Etan, Calcol,

Mai mult ca fiii lui Mahol,

Căci el avea credinţă.



Împărăteasa a venit

Din Seba depărtată,

Să vadă tot ce-a auzit

Şi tot ce i s-a povestit

Vreodată.



Dar nici pe jumătate, ei

Nu i s-a spus să ştie,

De tot ce-ntinse Solomon,

De frumuseţea din Saron,

De-aleasa vie.



Şi-acum priviţi la dialog,

Răspunsuri minunate,

Împărăteasa l-a-ntrebat

Iar Solomon răspuns i-a dat

La toate.



"O împărate glorios

Ce ţi se pare-anume

Că e mai nobil, mai frumos

Din tot ce întâlnit-am jos

În lume?"



Răspuns: "Divinul Ziditor

Le-a întocmit pe toate

Frumoase pentru vremea lor,

Şi când se nasc, şi-atunci când mor,

Sunt minunate."



"De ce acel nelegiuit

Se-nalţă, propăşeşte,

Iar neamul cel neprihănit

E încercat şi e lovit

Şi chinuieşte?"



Răspuns: "Vedea-vei într-o zi

Cântarul, deosebirea,

Căci DUMNEZEU va răsplăti

Iar pleava o va nimici

Nelegiuirea."



"Tu, Solomoane eşti bogat,

Ce zici de bogăţie?

Din tot ce este ai gustat,

Eşti fericit sau întristat

În pribegie?"



Răspuns: "Viaţa pe pământ

De nu-i în mântuire

E alergare după vânt,

Deşertăciune toate sunt

Şi chinuire."



"Sunt îngerii mai fericiţi

Mulţimile pătate,

Decât acei nemântuiţi

Ce s-au născut şi sunt robiţi

De-a lor păcate?"



Răspuns: "De-aceea te-ai născut

În carne, în fiinţă,

Să cauţi să afli ce-ai pierdut,

Credinţa de la început

Cu umilinţă."



"Mă uit cu ochii şi privesc

La tot ce prinde viaţă,

Cum se înalţă şi cum cresc,

Iar după aceea vestejesc

Şi-ngheaţă."



Răspuns: "Gunoi sau cimitir

Păcatul vestejeşte,

De-aceea orice trandafir,

Şi omul, ca şi orice fir

Păleşte."



"Atunci mai este vre-un curaj?

Mai este vre-o scăpare?

Dacă se pierde în miraj

Tot ce-i uscat, tot ce-i talaj,

În mare?"



Răspuns: "Viaţa e de sus

Cu tot cu rădăcină,

Chiar dacă soarele s-a dus

Îl aşteptăm de la apus

Să vină."



"Să mai învie ce-i uscat?

Când uite, putrezeşte!"

Împărăteasa a-ntrebat,

Şi de atunci neîncetat

Mirarea creşte.



Răspuns: "Din DUMNEZEU venim

Şi-n El avem menirea!

De-aceea când în trup murim

Spre alte plaiuri noi plutim

Cu strălucirea."



"Să renunţăm atunci la vin?

Se merită, se cere?

Dacă există alt destin,

Viaţă unde nu e chin

Şi nici durere."



"Da, vinul e înşelător,

E ca un şarpe verde,

Iar omul care-i băutor

Îşi strică mintea şi uşor

Se pierde."



"E-adevărat, la tot ce-ai spus

Mai am o întrebare:

Ce recomanzi că-i mai presus?

Ce trebuie luat şi dus

Pe-altare?"



"Da, pentru toţi cuvântul meu

Ca flacăra din sfeşnic

E: " Teme-te de DUMNEZEU

Şi să asculţi de glasul Său

Cel veşnic!"



Căci DUMNEZEU aduce iar

Trecutul la lumină,

De-aceea omule murdar

Acum cât mai există har

Te-nchină!



Căci Solomon aici în lut

A construit palate,

HRISTOS, dumnezeiescul scut

Le-a întocmit de la-nceput

Pe toate.



Căci trandafirul din Saron

Mai sus ca orice navă,

E mai presus ca Solomon,

Căci El în ceruri stă pe tron

În slavă.



Căci Solomon e din pământ,

De-aici se zămisleşte,

HRISTOS e de la DUHUL SFÂNT

Cu Solomon în vechiul cânt

Vesteşte.



Întâiul Solomon zidi

Lui DUMNEZEU o casă,

HRISTOS acum din pietre vii

Zideşte pentru veşnicii

Biserica aleasă.



Ciocanele în stâncă bat

Căci meşterii, pe trepte,

Au ordin de la împărat

Să taie orişice păcat,

Să-ndrepte.



Să vină cel trimis din Tir

Cu-naltă măiestrie,

Să pună-n inimi pace, mir,

Să pună aur de ofir,

Credinţă vie.



Să deie daruri DUHUL SFÂNT,

Puterea mângâierii,

La cei ce vin şi care sunt

Să fie martori pe pământ

Ai învierii.



Să fie toţi înveşmântaţi

Ca cei din vechea casă,

Cu in, cu fapte îmbrăcaţi,

Cu haine albe, nepătaţi,

Ca o mireasă.



S-aducem jertfe pe altar

Aleasă mulţumire,

Căci DUMNEZEU ne-a dat în dar

Răscumpărarea pe Calvar

A Lui iubire.



Să spunem celor ce-au venit

Din Seba cu uimire,

Căci DUMNEZEU a pregătit

Un loc frumos, un loc slăvit

În fericire.



Căci patruzeci de ani a stat

În pace ţara toată,

Când Solomon a comandat

Ca suveran, ca împărat,

Întreaga gloată.



HRISTOS în veci va dăinui

Cu-a Lui împărăţie,

În pace şi în bucurii,

Căci moartea o va nimici

Pentru vecie.



Căci El e mai presus, mai sfânt

Ca Solomon, mai mare,

El umblă pe aripi de vânt,

La lucruri care nu mai sunt

Le dă înfăţişare.



Tu prieten care-ai întrebat

Ce e viaţa?

Iar oamenii te-au încurcat

Şi nimeni nu ţi-a-ndepărtat

Din minte ceaţa.



Răspunsul îl primeşti de sus

După dorinţă,

Căutaţi în Cartea lui ISUS!

Şi veţi vedea că El a spus

De pocăinţă.



Împărăteasa a venit

Distanţă uimitoare,

Din ţara de la răsărit

C-avea un dor nemărginit

De mare.



Să vadă tot ce prinse zvon,

Să-nveţe, să asculte,

Pe înţeleptul Solomon

Ce i-a-nvăţat pe-ai lui

Nespus de multe.



În ziua ceea de apoi

Păgâna o să fie

Osândă pentru mulţi din noi

Ce stau aici cu pumnii goi

De mărturie.



Căutaţi pe DUMNEZEU acum

Cât se mai spune,

Fugiţi de-al patimilor fum,

Căutaţi al mântuirii drum

Cu-nţelepciune.



HRISTOS ne iartă de păcat

Iar Cel de la Rusale,

Ne dă călăuzire, sfat,

Căci e cu noi neîncetat

Pe cale.



Din Seba, la Ierusalim

Veniţi cu-nchinăciune,

Să spunem tot ce întâlnim

Şi tot ce despre DOMNUL ştim

Cu-nţelepciune.



AMIN