Poezie Creştinii (1)

CREŞTINII



Dionisie Giuchici

vol. 1 - "Domnul, nu eu!"



Credinţa de la început

Era frumoasă ca un crin,

Căci sfinţii care au crezut

Averile şi le-au vândut

Şi toţi aveau belşug deplin,



Având pe Chifa gospodar,

Pe Iacov şi pe Ioan, toţi trei

Călăuziţi de-acelaşi far,

De DUHUL SFÂNT venit în dar

Întâia oară pentru ei.



Zidind pe sfinte temelii,

Principiul binecuvântat,

Din pietre scumpe, pietre vii,

Ei ne-au lăsat ca mărturii

Ce însuşi DOMNUL i-a-nvăţat.



Cum poate omul din pământ

Din om murdar şi păcătos,

Ca să devină prin Cuvânt

Un om iertat, ales şi sfânt,

Prin jertfa lui ISUS HRISTOS.



Întâi de toate urmăriţi

Ce simplu şi ce minunat,

La sfinţii cei dintâi priviţi

Cum ei trăiau cu toţi uniţi

Prin harul care li s-a dat.



Niciunul nu zicea că "eu",

HRISTOS era tăria lor,

De-aceea însuşi DUMNEZEU

I-a sprijinit prin Duhul Său,

Prin DUHUL SFÂNT, Mângâietor.



Bolnavi de diferite stări,

Şi porţi de fier au descuiat,

Al lor cuvânt, a lor cântări

Au biruit furtuni pe mări

Şi oameni morţi au înviat.



Spre cer în sus, pe drumul bun,

Şi casa s-a cutremurat,

La rugăciunea în comun

Scripturile aşa ne spun

Când fraţii noştri s-au rugat.



Învăţături aveau de sus,

În rugăciuni stăruitori,

Uniţi în DUHUL lui ISUS,

Aşa ne-au dat şi ne-au adus

Credinţa, cei dintâi păstori.



Din trupul lui ISUS jertfit,

Din pâinea care-atunci s-a frânt,

Ei zilnic s-au împărtăşit,

Şi-n umilinţă au trăit

Exemplu minunat şi sfânt.



Cuvântul de apostolat,

Mesajul care ei l-au dus,

Era original, curat,

Întocmai cum i-a învăţat

Mântuitorul lor, ISUS.



Şi-n templu şi în Ghetsimani,

Şi sus pe muntele Tabor,

Şi printre oamenii sărmani

Lipsiţi de pâine şi de bani,

ISUS le-a fost învăţător.



"Să vă iubiţi cu-adevărat

Aşa cum v-am iubit şi Eu!"

ISUS HRISTOS i-a învăţat

Şi-apoi la cer s-a înălţat

În slavă, lângă Tatăl Său.



Învăţături, făgăduinţi,

Cuvântul, piatră de granit,

Sau temelia celor sfinţi,

Ce-înalţă rugăciuni fierbinţi

Spre DUMNEZEU necontenit.



Biserica sau templul sfânt,

Lăcaşul binecuvântat,

N-a fost aşa cum astăzi sunt

Clădiri înalte pe pământ

În care DOMNU-I doar pictat.



Acesta-i crezul bizantin

Icoane ca în medieval

Venite de la Constantin,

Păgânul devenit creştin,

Departe de original.



În cadrul cărţii lui ISUS

Sunt mii de binecuvântări,

Făgăduinţe de nespus

Ce-nalţă sufletul în sus,

Dar n-am citit de lumânări.



Ba dimpotrivă este scris:

"Să nu vă faceţi chip cioplit!"

Căci însuşi DUMNEZEU a zis

Că e păcat, e compromis,

E, fraţilor, concept greşit.



Nu obiceiuri strămoşeşti

Aceasta nu e bun, să ştii!

Să ţinem slujbe păgâneşti

Ospeţe şi serbări lumeşti

Sfârşind în chefuri şi beţii.



Sfârşind adesea în spital

Sau poate chiar în cimitir,

În urma unui grav scandal,

Sărmanul ortodox moral

Cum a căzut în iad martir.



"Chemaţi-i iute şapte sfinţi

Să-i ţie bietului, prohod!"

Credinţa vechilor părinţi

Ce-i cântă slujba pe arginţi

În faţa negrului norod.



"Spre pomenirea lui în veci

Să-i daţi pomană şi alcool!"

Să beie sufletele reci

Căci uite cât de iute treci

Spre veşnicie, spre şeol.



Veţi zice: prea îşi bate joc

De cultul, de al nostru crez"

Dar eu vă spun, nu râd deloc

Credinţa nu e fum, e foc

Dar voi aţi stins-o din botez.



A voastre dogme v-au ucis

Şi v-au lăsat cu pumnii goi,

Ca-ţi introdus ce nu e scris

Şi-aţi răstignit pe Cel ce-a zis:

"Vreau pocăinţă de la voi!"



Şi câte nu ar fi de zis

Păcate până sus la nori,

Copii pe care i-aţi ucis,

Şi totuşi vreţi în Paradis

Să staţi cu-acei nemuritori.



Voi fraţi din crezul bizantin

Ce aţi lăsat Scriptura jos,

Lăsaţi pe-al vostru Constantin

HRISTOS e Mielul Cel Divin

Ce iartă orice păcătos.



Căci Tatăl nostru cel de sus

-În Biblie aşa citim-

Ne-a ordonat, la toţi ne-a spus

Prin glasul DOMNULUI ISUS

Să credem, să ne pocăim.



Apoi în lanul cel bogat

De la-nceput cu spice plin,

Şi omul mândru a intrat,

Acel pretins pontificat

Întâiul papă zis creştin.



Prelatul de la Vatican,

Pretinsul -Pius- pe pământ,

Reprezentantul suveran

Semănătorul zis din lan

Ce seamănă Cuvântul sfânt.



Cuvântul care l-au ascuns

Şi l-au interpretat greşit,

Dând păcătoşilor răspuns

Că numai cel ales şi uns

Doar el ar fi îndreptăţit.



Iar restul, indulgenţe, fraţi,

Bucăţi din crucea lui ISUS,

Pe banii voştri cumpăraţi

Că doar aşa veţi fi iertaţi

Şi veţi ajunge colo sus.



De unde le-or fi adunat

Atâtea dogme, măsluiri?

Atâtea forme de-nchinat

Căci DOMNUL nu i-a învăţat

Pe-ai Săi, asemeni rătăciri.



Atâţia dumnezei turnaţi,

Atâţia sfinţi mijlocitori,

Prin catedrale atârnaţi,

Aţâţi catolici înşelaţi

De-aceşti pretinşi învăţători.



Atâţia sfinţi au ars pe rug

Din ordinul pontifical,

Nevrând să ia străinul jug

Aceste forme ce distrug

Tot ce e sfânt, spiritual.



Creştinii cei adevăraţi

Ca Luther, sau ca vechiul Hus,

Au fost bătuţi , au fost legaţi

Şi-n Închiziţie lăsaţi

Să poarte crucea lui ISUS.



Şi totuşi şi-au mai zis creştini

Asemeni lideri sanctuoşi,

De adevărul sfânt străini

Purtând pe fruntea lor rubini,

Chemând la ei pe păcătoşi.



Apostolii erau pescari,

Mergeau desculţi, mergeau pe jos,

De unde dar aceştia mari?

Aceşti distinşi protocolari

Numiţi -"urmaşi ai lui Hristos."



Şi câte nu ar fi de spus

Din viaţa falşilor eroi!

Ce i-au chemat şi i-au supus

Sub semnul crucii lui ISUS

Să meargă sfinţii la război.



Atunci o parte dintre fraţi

Văzând că toate merg pe dos,

Se proclamară reformaţi

Ca cei dintâi adevăraţi

Pornind pe urma lui HRISTOS.



Penticostal, creştin, baptist,

Ce-nseamnă-aceste denumiri?

De ziua-şaptea, adventist,

Sunt toţi pe urmele lui HRIST'?

Sau numai vorbe, amintiri?



Ce poţi să spui? prin adunări

Vezi cete separate, mii.

Cu ochii aţintiţi în zări

Spre-aceleaşi sfinte depărtări

Cu dorul după veşnicii.



Ei n-au icoane din Bizanţ

Şi nici pe-Anton şi nici pe-Andrei,

Şi nici inchizitorul lanţ,

Dar sunt nespus de aroganţi

O mare parte dintre ei.



Ce-nseamnă ziua de Sabat?

Odihnă, pace în HRISTOS,

Din ziua când ne-a botezat

Cu DUHUL SFÂNT, şi ne-a iertat

Trecutul nostru păcătos.



Din lege am intrat sub har

Căci legea pedepseşte greu,

ISUS, pe cruce la Calvar

E răstignit ca tu, murdar,

Să fii iertat de DUMNEZEU.



Dar galatenii sâmbătari

Încă din vremuri de atunci

Sunt învăţaţi de-ai lor mai mari

Să fie pentru lege tari,

Să ţie vechile porunci.



Dar Pavel aspru i-a mustrat

Şi i-a numit nechibzuiţi,

Căci ei de har s-au depărtat

Şi-n legi, din nou s-au îngropat

Ca fraţii vechi, israeliţi.



Voi fraţi, Sabatul nostru sfânt

Sfârşitul legii, e ISUS.

De-aceea prin al Său Cuvânt

Veniţi să facem legământ

Cât încă harul nu s-a dus.



Penticostal sau russelist

Înseamnă ceva mai smerit,

Căci Apolo era baptist

Un foarte bun evanghelist

În sulul cărţii adâncit.



De-aceea până astăzi, ei

Au oratori minuţioşi,

Cu seminarii, oameni grei,

Vestind Cuvântul la atei

Ca să devină credincioşi.



Baptist înseamnă botezat

Aşa ca DOMNUL în Iordan,

Aşa ca famenul, salvat,

Când eşti major, când eşti bărbat,

Nu la o lună, la un an.



Formula nu e rea deloc,

Dar fraţilor, acestea sunt:

Botezu-n apă şi cu foc

Şi cel de sus cu DUHUL SFÂNT.



Căci Apolo şi el s-a dus

În casa unor fraţi smeriţi,

Să fie botezat de sus

Cu Duhul Sfânt de la ISUS

Ca cei dintâi Israeliţi.



Că nu-i de-ajuns, apologeat;

În prima treaptă, nu e rău

Să fii cu duhul înfocat

Să-i chemi pe oameni din păcat

Cu Biblia, la DUMNEZEU.



Dar frate botezat, creştin,

Cuvântul ne arată scris,

Paharul celor sfinţi e plin

Dar nu cu apă, nici cu vin,

Cu DUHUL SFÂNT, căci e promis!



Tu râzi de fraţii russelişti

Şi zici că Baal e zeul lor,

Dar vai, sărmanii "fot-baalişti"

De-ar şti ei câţi creştini baptişti

I-admiră la televizor.



Şi tu iubit penticostal

Ce-nclini spre frumuseţi lumeşti,

Şi tu eşti ucenic lui Baal

Când faci prin adunări scandal

Şi nu vrei să te pocăieşti.



Tu spui că eşti a lui HRISTOS

Dar faptele te dau de gol

Că eşti Haman şi mergi pe jos,

Deci nu e bine, nu-i frumos

S-amesteci apa cu alcool.



Penticostali sau botezaţi

Cu apă şi cu DUHUL SFÂNT,

Sunt credincioşii adunaţi

Ce se numesc surori şi fraţi

Bazaţi pe Noul Legământ.



Ei au şi daruri şi prooroci

Şi foarte renumiţi talenţi,

Dar au şi-nstrăinate voci

Acele stânci, acele roci

Revoltătorii dizidenţi.



Că nu-i pădure pe pământ

Să nu găseşti şi uscături,

Dar astăzi cam prea multe sunt

De-acestea în poporul sfânt

Ce nu-s permise de Scripturi.



Iubiţi creştini din neamul meu,

Români sau alte naţiuni,

Avem un singur DUMNEZEU!

De-aceea într-un sfânt credeu

Să ne unim în rugăciuni.



Să rupem piatra de hotar

Şi zidul care ne-a-ngrădit,

Să lepădăm tot ce-i murdar,

Să facem toţi un sfânt altar

În Duhul care ne-a sfinţit.



Să ne unim şi să cântăm

HRISTOS E DOMN, MÂNTUITOR!

Veniţi viaţa să-I predăm

Şi-n rătăciri să nu mai stăm

Să fim o turmă şi-un Păstor.



Să facă DUMNEZEU minuni

Şi vindecări ca în trecut,

La predică, la rugăciuni,

Ca primii credincioşi străbuni

Ce-n DUMNEZEU s-au încrezut.



HRISTOS ne-a pregătit un loc,

El iarăşi va veni pe nor

Cum scrie marele prooroc,

Să-i scape de eternul foc

Pe sfinţii Lui, biruitori.



Eşti pregătit? Ai DUHUL SFÂNT?

Ai tu candelă şi ulei?

Ai tu acel frumos veşmânt

Să poţi zbura de pe pământ

Cu cetele de porumbei?



Dacă eşti ca să zbori

Dă slavă Celui înviat!

Iar dacă nu, stăruitor

Te roagă, cere ajutor

Şi zi şi noapte, neîncetat.



HRISTOS cu sânge ne-a spălat,

De-aceea fraţilor iubiţi

Veniţi, căci preţul a fost dat,

Răscumpărarea de păcat

Să fim în ceruri fericiţi.



Citiţi mesajul lui ISUS

Din Luca, Marcu şi Matei,

Căci gura DOMNULUI a spus

Că drumul care duce sus

E POCĂINŢA fraţii mei.



AMIN