Poezie MARETIA TA!

MARETIA TA



Deuteronomul 33:26

„Nimeni nu este ca Dumnezeul lui Israel,

El trece pe ceruri ca să-ţi vină în ajutor,

Trece cu măreţie pe nori."



*****





Cerul Tău din ape albastre,

Îmi trezeşte dor de veşnicie,

Şi un dor de zbor între astre

Cu Tine Domnul meu, pe vecie.



Mi-amintesc că-s făcută din lut,

Tu, Olarul meu mi-ai dat viaţă.

Cu suflarea Ta, aşa m-ai născut,

Într-o zi de senină dimineaţă.



Lumina Ta revărsată spală zgura,

Îmi pune-n inimă cântare nouă.

Îmi dă aripi de vultur să pot zbura,

Sub norul ce cu îndurare plouă.



De dincolo de extinderea albastră,

Tu veghezi şi-mi dai toată iubirea.

În suflet îmi pui cântarea măiastră,

Ce-şi are solfegiu: neprihănirea.



Mă-nvăluieşti în raza de iubire,

Lăsând să curgă Harul Tău divin.

Cuprinsă de iubire-n nemărginire,

Înaintea feţei Tale azi mă închin.



Şi mai presus de orice-nchipuire,

Văd bunătatea care mă-mpresoară.

Văd Harul care curge din iubire

Şi nu vrea nici un suflet să moară.



Şi dincolo de imaginaţia umană,

Ce-a sfredelit adesea necunoscutul,

Curge izvorul ce dragoste emană,

Din începuturi până va veni sfârşitul.



În marele ocean de-ntindere albastră,

Măreţia Ta metamorfozează atent,

Omul ce se lasă sub mâna-Ţi măiastră,

S-ajungă neprihănitul ce nu va fi absent



Din Cetatea Iubirii, Cetatea cerească,

Unde fiecărui om un loc i-ai pregătit.

Fă Doamne-n mine zi de zi să crească

Credinţa, să-mi fie sufletul neprihănit.



Amin!