Poezie Nu poți a te-nălța

Nu poți a te-nălța mai tare, mai luminos și mai curat

decât atunci când după tine înalți pe cel neajutorat;

dar nici mai josnic niciodată nu poți să fii și mai mișel

decât când înjosești pe altul ca tu să te ridici pe el.



Nu poți fi mai frumos ca-n clipa când te despoi mărinimos

să-ți dai podoaba ta altuia s-apară dânsul mai frumos;

dar nici urât și mai netrebnic nu ești ca-n clipa când

dezbraci de meritele lui pe altul ca tu mai mândru să te faci.



Nu poți fi mai bun niciodată decât când te smerești jertfind

să poată darul să-ți primească, neumilit, cel suferind;

dar nici mai rău nu ești ca-n vremea când te mândrești c-ai miluit

făcând pe cel silit să-ți ceară de două ori nenorocit.



Nu poți fi mai bogat vreodată ca-n vremea când știi să-ți desfaci

în taină inima și mâna spre-a ferici pe cei săraci;

dar nici mai vrednic de osândă nu poți să fii și nici mai rău

decât atunci când spre-al tău bine nefericești pe-un frate-al tău.