Poezie Viata, viata

Viață, viață, fir de ață, de cîte ori eu te-am urît?

Dar în sclipirea ta măreață, și clipa care te înalță,

Nu sînt cuvinte-n astă lume,

să pot să spun cît te-am iubit.



Viață, vîntul ce te poartă

Suflă-n lume doar un pic.

Tu ești dragoste și ură,

Ești și plîns, și fericire, tu ești totul și nimic.



Viață, tu mireasmă, cea mai vie

Ce împodobești acest pămînt,

Mă închin speranței doar, și ție

Te trăiesc, te plîng, dar și te cînt.



Tu m-ai învățat și rău, și bine,

Și clipa grea s-o pot înfrînge...

Să mă înalț în zbor ca o scînteie,

Dar niciodată-n lumea asta

Să nu mă sting, cum ea se stinge.



Mă înalță ca o stea, pe a timpului aripă,

Viață, să nu pot uita, mîna ce te înfiripă.

Glasul ce te cheamă blînd, pentru vețuire-n lume

Numele Tatălui Sfînt, și a Fiului Sfînt Nume.