Poezie Harta Lumii

Harta Lumii



Se-ntunecă pe harta lumii

Şi fumegă-nspăimântător

Seismele, în plasma humii

Şi ne-ngrozesc fulgerător.



Pământul geme-n temelii

În magma-i vie, arzătoare,

Şi îşi transmite, prin stihii

Puterea sa distrugătoare.



Cutremurele din Oceane

Prin magnitudini ridicate,

Aduc pe suprafeţe plane

Dezastrul apei revărsate.



De noul seism, declanşat

În Răsărit s-a ţinut seamă,

Căci oamenii s-au alarmat

Mânaţi de panică şi teamă.



Tsunami iaraşi!.. Şi alertă!..

Fiind posibil să re-apară!...

Urmând reacţia, iminentă...

La ştirea sumbră, precară.



Ca nu cumva apa să salte

Şi-au început evacuarea

Spre regiunile mai-nalte,

Căutând cu toţi, salvarea.



În spaima de necunoscut

Şi-au părăsit avut şi case,

Salvarea vieţii toţi au vrut

Pradă morţii să nu-şi lase.



Mari şi mici, bătrâni, copii,

Cu toţi, în grabă au pornit,

Dezastrul unei noi tragedii

Să nu-i lovească, în sfârşit.



N-a fost ca să fie tsunami

Dar de clădirile dărâmate,

Mii de vieţi, sub bolovani

S-au stins în clipe neuitate.



Bilanţul, şi-acestei tragedii

Va fi oglinda demonstrării,

Că viaţa acelor ce sunt vii

Stă-n cumpăna examinării.



Cicloane şi furtuni, tornade,

Pământul îl străbat urlând,

Înconjurându-l cu rocade

În calea lor tot devastând.



Prognoze de temperatură

Cu zece grade-n depaşire,

Va fi blestem peste natură

E-anunţul pentru prevenire.



Dar de ce, prea dese-apar

Multele semne-n dezastre?

Se-apropie timpul de har?

Se-ncheie-n zilele noastre?



Sunt oare, ultimele leacuri

Din tratamentul zvârcolirii,

A lumii, ce atâtea veacuri

A stat sub auspiciile iubirii?



Poate ca-aceste avertizări

Ce mereu sunt confirmate,

La mulţi vor fi noi orientări

Că vieţile pot fi schimbate.



Se vor trezi cât de curând

Noi suflete din calea morţii,

Şi-or încerca cu ei luptând

Să-şi redreseze paşii sorţii.



Căci niciodată, nu-i târziu

Ca să accepţi o îndreptare,

Din cataclismul cel pustiu

Să reînvii, în transformare.



Şi dacă geme-a lumii boltă

De-atâtea mari calamităţi,

Pământul încă mai suportă

O lume-n grele nedreptăţi!



Dar, va veni şi ziua-n care

Pământu-şi va-nceta alerta,

Şi-n Pronia cea salvatoare

Haru-şi va fi-ncheiat oferta.



Ajută-ne, Doamne, să ştim

A vremii noastre cercetare,

Ca veghetori, să nu pierim

În clipe de grea răzbunare!



Flavius Laurian Duverna

31 martie 2005