Poezie Geneza Versului

Geneza Versului



Când liniştea este deplină

În noaptea cu dorita tihnă,

Există-o forţă care înclină

Balanţa cea pentru odihnă.



Şi gânduri multe, inspirate

Le-aştern atunci pe hârtie,

Legându-le în versuri toate

Să sune-n dulcea armonie.



Căci niciodată, mai prejos

Un subiect nu vine-n minte,

Ca noaptea în vers frumos,

Ce vrea o naştere fierbinte.



Atunci mă scol, şi mă ridic

Şi pentru scris caut hârtie,

Şi tot gândind câte un pic,

Conceptele prind viaţă vie.



Astfel idei se încheg rapid

Legându-le în dulci cuvinte,

Ca apa într-un pământ arid

Ce cade-n glia cea fierbinte.



Atunci de roade încărcată

Ea potoleşte orice făptură;

Cum şi gândirea aşteptată

E pusa-n rimă şi-n măsură.



Şi-astfel ia naştere poezia

Cu versul ei dulce, sublim,

Ce-n Domnul redă bucuria

În viaţa aceasta ce-o trăim.



Flavius Laurian Duverna

20 mai 2008