Poezie Iubirea mare

Iubirea mare



Zadarnic e să stai departe

De Dumnezeu, cel creator,

Ce ne-ncetat viaţa împarte

Prin haru-I mare, îndurător.



Dece nu vii o, mai aproape

Ca să cunoşti Iubirea mare,

Ce-n Univers Ea nu încape

Prin voia Lui cea jertfitoare?



Dacă şi celelalte lumi create

Privind la Ea... le-a copleşit,

Motive sunt, prea luminate

Să urci mai sus, spre infinit.



Şi cugetând să poţi pricepe

Că Ea e Puntea de salvare,

Peste genunea care începe

Cu Lucifer, şi-a lui umblare.



Căci Ea leagă cer şi pământ

Prin planul cel de mântuire,

În care Dumnezeu cel Sfânt

Şi-a împlinit sfânta-I jertfire.



El astfel, ne-a creat din nou

Vestind salvarea, -n Univers,

Ce-a străbătut cu-al Ei ecou

În veacuri multe, de neşters.



Flavius Laurian Duverna

20 mai 2008