Poezie Naaman

NAAMAN



Dionisie Giuchici

vol. 1 - "Domnul, nu eu!"



Sub strălucirile de vreasc

Ce zorii le-au aprins în spaţii,

În bucuriile ce nasc,

Mulţimi de oameni din Damasc

Şi-ntimpinau voioşi soldaţii.



Având în frunte precum ştiţi

Pe cel mai mare căpitan,

Lăsându-i pe israeliţi

În urma luptei umiliţi

Viteazul comandat Naaman.



Căci s-au întors de la război,

Din Israel venea pleiada,

Acel prelung şi lat convoi,

Lăsând doar lacrimi înapoi

Şi-acum se duc să-mpartă prada.



Iar când s-au dat la împărţit

La haine, la arginţi, la miei,

Naaman deodată s-a oprit

În faţa unui chip smerit

A unei fete din evrei.



"N-ai vrea să vii la mine-acas'?"

El întrebă fetiţa slabă;

"Da, vreau! - răspunse-umilul glas-

Căci doar atât mi-a mai rămas

Ca să slujesc de-acum ca roabă."



Încălecată sus pe şea

Părea un crin cu lungi petale!

Căci s-a desprins de tot ce-avea

Şi-acum şi-a mai rămas doar ea,

Cu amintirea ţării sale.



"De-acum să scuturi şi să pui,

Căci uite-n faţa ta-i stăpâna!

Şi nu mai ai la cin' să spui,

Căci milă la străină nu-i,

Deci roabă lucră, pune mâna!



Şi-n caracterul ei curat,

Israelita cea cuminte

A fost exemplu minunat

În tot ce-a spus şi ce-a lucrat,

Lăsând în urmă fapte sfinte,



Căci Dumnezeul sfânt şi drept

I-a dăruit credinţă vie

În inima ce-avea în piept,

Şi-n caracterul înţelept

I-a pus cerească mărturie.



Cu ochii aţintiţi în zări,

Curată ca un porumbel,

Adusă din îndepărtări,

Ea le-a vorbit de vindecări

Ce le-a văzut în Israel.



Naaman era victorios

În lupte, în război viteaz,

Dar de la toate ce folos?

Căci a căzut şi el lepros,

Lovit de-acel grozav necaz.



Pe trupul lui imaculat,

O plagă de nesuferit

S-a aşternut, s-a aşezat,

Căci lepra-i de nevindecat,

La oameni leac nu a găsit.



"Dar dac-ar fi domnul meu

În Israel, în ţara mea,

Atuncea singur Dumnezeu

L-ar vindeca prin robul Său

De boala lui, de lepra grea!"



"S-ar vindeca? ia stai, ce-ai spus?

Fetiţo oare nu glumeşti?

S-ar vindeca?... căci leacuri nu-s!"

"Dar Dumnezeul Cel de sus

El are doctorii cereşti!"



Şi-ndată sfintele scântei

Tot sufletul i-a luminat,

Căci ea s-a dus la soţul ei

Să-i spună: "Numai dacă vrei,

De-acuma poţi fi vindecat!



Naaman, ascultă-mă, m-ascuţi? -

E cauza care te frământă,

Căci între doctorii cei mulţi,

Mai este Unul să-L consulţi,

Şi-L poţi găsi în ţara sfântă.



Căci roaba care ne-a slujit

În curaţia-i fără pată,

Mi-a arătat, mi-a povestit,

Că poţi să fii tămăduit

De-această lepră necurată!"



"Atunci mă duc la împărat

Să-mi deie împuternicire!

Să ceară el neapărat

Să fiu acolo vindecat!

De-această grea nenorocire....



Şi cu cămilele de frâu

Şi slujitorii după el,

Naaman prin holdele de grâu

S-a dus să treacă peste râu

În ţara sfântă, Israel.



Dar împăratu-acelei ţări

Veşmintele şi-a sfâşiat,

Când auzi de vindecări

Crezând c-acestea-s provocări,

Grozav de tot s-a tulburat...



Dar Elisei cu suflet plin

I-a zis: "N-ai frică, domnul meu!

Trimite-aici pe-acel străin

Ca să cunoască pe deplin

Că-n ţara aceasta-I Dumnezeu!"



Şi comandantul cel vestit

Cu-a lui cămile a plecat,

Spre casa omului smerit,

Dar Elisei nu l-a primit

Aşa cum el s-a aşteptat.



Căci el se aştepta oricum,

Să-i facă câteva mătăni,

Să-i iese înainte-n drum,

Cu untdelemn, sau cu parfum,

Să-i puie mâinile pe răni,...



"Dar nu aşa! ci în Iordan,

De şapte ori să intri-n vad!

Şi vei fi vindecat, Naaman!

Căci Dumnezeu te are-n plan

Să-i fii o floare în răsad!"



Dar ofiţerul s-a-ndoit,

Acest îndemn l-a întristat,

"Cum?! pentru-aceasta am venit?

Să fiu aici batjocorit!

N-avem noi ape de scăldat?!



Veniţi să mergem înapoi!"

Atunci îi zise robul său:

"Stăpâne, pentru ce te-ndoi?

Nu-i mare lucru, nu-i război,

Să facem probă nu e greu!"



Şi robul l-a înduplecat

Să intre în acel Iordan,

Iar după ce s-a afundat

De şapte ori, s-a vindecat

De lepra lui acel Naaman.



Întregul corp i s-a-noit,

Părea că e din nou născut,

Cum s-a-ntâmplat, nici n-a simţit,

Căci Domnul l-a tămăduit

Pe omul care a crezut.



Şi-atunci a zis: "Acuma ştiu

Că-n ţara-aceasta-i Dumnezeu!

Care e drept, şi sfânt, şi viu,

Şi se arată în pustiu

Cu strălucire braţul său!"



Să fii de Domnul vindecat

De boala ce te-a chinuit,

Aceasta este minunat,

De-aceea omul a strigat,

Şi Domnului i-a mulţumit.



Naaman cu lacrime fierbinţi

S-a dus la robul Domnului,

Să-i ducă aur şi arginţi,

Căci Dumnezeul celor sfinţi

L-a vindecat de lepra lui.



"Nu pot primi ce mi-ai adus!

Căci El te-a vindecat! nu eu,

De-aceea-ntoarce-te supus,

Şi cu privirile în sus

Să-i mulţumeşti Lui Dumnezeu!"



"Am să mă-ntorc aşa cum sunt!

Dar lasă-mă pentru altar

Să duc din ţara ta pământ,

Ca să primească Domnul sfânt

Al pocăinţei mele dar."



Şi omul s-a întors smerit

Din nou de unde a plecat,

Dar n-a uitat cât a trăit,

El Domnului i-a mulţumit

Căci Dumnezeu l-a vindecat.



Au fost destui leproşi ca el

Şi totuşi nu s-au vindecat,

Şi-n Siria, şi-n Israel,

Hristos l-a prezentat model

Pe-acel Naaman adevărat.



Tu care vrei s-ajungi în rai,

Sau vindecare să primeşti,

Să ştii, dacă în suflet n-ai

Credinţă cât un bob din pai,

Nu poţi să-nvingi, să biruieşti.



De-aceea nu te îndoi!

Fii credincios, căci Dumnezeu

Spre rana ta când va privi,

Pe loc te va tămădui,

Oricât ar fi necazul tău.



Oricât ar fi de apăsat

De boli, de cancer, sau lepros,

Poţi fi de Domnul vindecat

Căci El e veşnic, neschimbat,

Şi mântuieşte prin Hristos.



De-aceea omule sărman

Ce stai şi-asculţi acest cuvânt,

Aruncă-te ca şi Naaman

În pocăinţă, prin Iordan,

Şi fă cu Domnul legământ.



Apoi te roagă să primeşti

Pe Duhul Sfânt, cu sfinţi fiori,

Ca şi Naaman să stăruieşti,

Căci el în apele fireşti

S-a aruncat de şapte ori.



Căci Dumnezeu, Cerescul Tată,

Ne vrea copii adevăraţi,

Ca roaba cea nevinovată,

Ca să cunoască lumea toată,

Căci noi suntem răscumpăraţi.



AMIN