Poezie Vasul de lut

Am mers în casă la Olar

Cu ochii minții ca să văd

Cum vas de lut călește-n jar.



Dar mai întâi El a luat

Pământ și apă din izvor

Și-n palme lutu-a frământat.



Și cum lucra așa de zor

Să făurească vas frumos

Am observat ca n-avea spor.



De vina cine putea fi?

Pământul cel neprelucrat

Ori iscusința - cine-o ști?



Dar lutul se-ncăpățâna

Să stea pe roată răbdător

Și-Olarul să-I dea forma Sa.



Și gândul meu a alergat

La vasul ce-i inima mea

Și-un adevăr am realizat.



Și-atunci am zis Olarului

Că-mi pare rău de fapta mea

Și c-am să stau pe roata Lui.



Iar El a continuat milos

Să plămădească vas dorit,

Să moaie lutul găunos.



Și de atunci la vasul meu

Tot a lucrat cu al Sau har

Dar azi lucrează vasul tău



Că vrea să fii cum n-ai mai fost:

Un vas de cinste-n rândul Său,

Să strângi în el ulei cu rost.



21 mai 2008