Poezie Izbăvire (1)

Izbăvire



Când de dincolo de zări

Ce-s atât de îndepărtate,

Ai venit, Doamne la noi

Ai vestit sfânta dreptate.



În dragoste prin exemplu

La Golgota ai dus crucea,

Arătând c-a lumii soartă

S-a concretizat atuncea.



Ca prin har, jertfă şi milă

Pe pământ ce-ai revărsat,

Omul, cel lovit de moarte

Să poat-a fi-n veci salvat.



Să se împlinească scopul

Pentru care-a fost creat,

De-a fi bun reprezentant

Lumii noi, din nou salvat.



Să-Ţi aducă slavă, cinste,

Prin puterea-nţelepciunii,

Ce i-ai dat-o să-nţeleagă

Că rod este,-al creaţiunii.



Să se-aplece-n închinare

Celui Prea Sfant Creator,

Şi să-Ţi cânte,-n adorare

Că-n veci eşti...Mântuitor!



Flavius Laurian Duverna

21 mai 2008