Poezie Pânze

Dorul dragostei din suflet

Călător în univers

Mi-a țesut din fire scumpe

Pânzele acestui vers.



Le privesc acum beteala;

Fapte mici și fapte mari

Fire scumpe - fire mari

Stau în pânzele vieții

Clipe - ceasuri - zile - ani.



Le-a țesut încet iubirea

Cu suveica-n fir de har

În urzeala cea mai scumpă

Depănată pe calvar.



Firul nu s-a tăiat încă

Țes cu el mereu, mereu,

Vreau să las pe-a vieții pânză

Dragostea lui Dumnezeu.



Iar când firul de la urmă

Îl voi trage ostenit,

Să-mi închei țesutul pânzei

Bucuros și fericit.



Doamne, fă-ne a-nțelege

Că prin fapte și cuvânt

Țesem tot mereu la pânza

Vieții noastre pe pământ.



Dă-ne azi puteri, Isuse,

Să putem lucra așa

Ca pe pânzele vieții

Să se vadă voia Ta.



Dă-ne Tu înțelepciunea,

Dă-ne haru-Ți minunat

Să lucram țesând într-una

Firul dragostei curat.



Și când se va strânge pânza

Când vom trage fir sfârșit

Să-Ți putem depune, Doamne,

Pânza-n chip desăvârșit!



Înălbită, veșnic sfântă

Sclipitoare cum voiești,

Pânza vieții adunată

Pentru slăvile cerești.



Îmi privesc din nou beteala

Fapte mici și fapte mari

Fire scumpe - fire rari

Pânza vieții adunată,

Clipe - ceasuri - zile - ani.