Poezie Pavel în Efes

PAVEL ÎN EFES



Dionisie Giuchici

vol. 1 - "Domnul, nu eu!"



Şi-n templu pe-un gigant suport

Cioplit dintr-o bucată,

Vedea oricine chipul mort,

Reprezentând o fată.



Acesta-i templul cel ales

Cu uriaşa fată,

Zeiţa Diana din Efes

Nespus de adorată.



Şi ei susţin că dintre nori

Ar fi căzut copila,

Din zecile de meteori

Să le împartă mila.



Şi-n râvnă pentru-nchinăciuni

Cetatea de-altădată,

I-au construit ca din minuni

O casă minunată.



Iar Dimitrie cel vestit

Numit "răsculătorul",

E argintarul renumit

Ce-a răsculat poporul.



Având o fabrică de zei

Şi mare bogăţie,

Şi el, şi ucenicii săi

Trăiau din meserie.



Căci ei vindeau miniaturi

Cu temple colorate,

Înfăţişând cereşti făpturi

Închipuiri visate.



Făcând icoane fel de fel

Cu templul şi zeiţa,

Turnându-le după model

Şi forma şi matriţa.



Şi-argintul- ca argintul viu

S-a răspândit în lume,

Umplând al ţări-ntreg pustiu

Cu al zeiţei nume.



Iar cei smeriţi, în lanţuri puşi

Doreau o izbăvire,

Dar s-au văzut adesea duşi

În oarbă rătăcire.



Căci argintari au fost mereu

În lumea cea haină,

Ce şi-au făcut din aur zeu,

Şi-n faţa lui se-nchină.



Un orb, pe un alt orb îl ia

Să-l ducă pe cărare,

Dar vai, sărmanii vor cădea

În groapa cea mai mare.



Că nu-i salvare din păcat

Prin formă sau magie,

Că nu din piatră am fost creaţi,

Nici din argintărie.



Avem un Dumnezeu suprem.

Viaţă şi lumină.

El ne-a creat, ai Lui suntem,

Lui toate I se-nchină.



Şi El din ceruri ne-a chemat

Prin Fiul de pe cruce,

Isus Hristos cel înviat,

Iertarea ne aduce.



Şi-aceasta-i mântuirea-n dar

Şi fără nici o plată,

Nu prin argint, ci prin al Său har,

E lupta câştigată.



Nu prin "dagonii" cumpăraţi

Ai mântuirea-n casa!

Aceştia-s idolii turnaţi

Zeiţei cea frumoasă.



Sunt cioplitori de interes!

Ce mare bătălie

A dus şi Pavel în Efes

Cu-a lor argintărie!



Trei ani cum el ne-a arătat

Să biruiască zeii,

Cu fiare-n Efes s-a luptat

Să scape mieluşeii.



Iar cel mai bun era Tiran,

Om cu voinţă mare,

Dând casa lui să fie han

Şi loc de adunare.



Iar vrăjitorii la un loc

S-au închinat pe vatră,

Punându-şi cărţile pe foc

-Magia lor ciudată!



Căci Dumnezeu făcea minuni

Să răscolească firea,

Prin Duhul Sfânt la rugăciuni

Şi-a arătat mărirea.



Ca să cunoască toţi acei

Ce caută dimineaţa,

Că nu-i în templele cu zei

Ci-n Dumnezeu, viaţa.



Şi-atunci în marele piaţ'

Vestitul Dimitrie,

I-a adunat pe răsculaţi

De-aceeaşi meserie.



Şi s-au bocit şi au strigat

La Diana cea aleasă,

Dar fără nici un rezultat

S-au dus cu toţi acasă.



Căci Dumnezeu le-a răsturnat

Întreaga rătăcire,

Iar chipul Dianei fermecat,

Rămas-a de-amintire.



La robii care caută zei

În fiu sau în fetiţă,

Să-i pună numele ca ei,

Ca la zeiţă.



De ce să poarte fata lor

Aceleaşi nume, Ana,

Când pare mai fermecător

Să o cheme Diana.



Căci argintarii renumiţi

Îşi caută ucenicii

Şi astăzi, printre mântuiţi

Să-şi vândă iar piticii.



Să-şi pună-acolo pe dulap

Crăiese căprioare,

Şi lei cu părul după cap

Şi păsări zburătoare.



Că nu-i nevoie să bei vin,

Dar cumpără-ţi pahare,

Să-ţi fie dulăpiorul plin

Cu sticle sclipitoare.



O, Pavele de-ai învia

Să intri-n adunare,

Să vezi şi astăzi vechea "stea"

Ce strălucire are!



Să vezi şi astăzi chipul mort

Reprezentând o fată,

După figură, după port

Ca Diana de-altădată.



Iar de-ai veni, ai fi hulit,

Te-ar prigoni mândria,

Că eşti fanatic, pocăit,

Şi n-ai teologia.



Că-i prea de tot şi să munceşti

Şi să te dai exemplu,

Că din salarul tău trăieşti,

Nu de la templu.



Cu-aceleaşi lovituri de bici

Te-ar osândi soborul,

Că obiceiul lor îl strici

Şi rătăceşti poporul.



Când prin minuni şi vindecări

Ai alunga toţi zeii,

Ai întâlni iar răsculări

La templu, fariseii.



Dar voi ce nu v-aţi lepădat

Credinţa sfântă, vie,

Vestiţi în lume neîncetat,

Cerească-mpărăţie.



Nu vă-nfricaţi de argintar

Ce strigă în piaţă,

Căci Dumnezeu prin sfântul har

Vă cheamă la viaţă.



Nu înapoi, nu fraţii mei,

Căci Dumnezeu ne cheamă

Să nimicim ai lumii zei

Fără de teamă.



Căci uite, idolul aprins

Ce tare străluceşte!

Iar bietul credincios s-a stins

Şi-ncet se nimiceşte.



Căci uite, fumu-i pe altar,

Dar nu al rugăciunii,

Ci al plăcerilor pahar

Cu jertfa urâciunii.



Ridică-ţi frate mâna-n sus

Ca să cunoască fraţii,

Că prin puterea lui Isus

Au biruit bărbaţii.



Căci este-un singur Dumnezeu

Şi-o singură credinţă,

Şi-un singur drum spre cerul Său,

Prin pocăinţă.



AMIN