Poezie Răsună de slavă cerul

RĂSUNĂ DE SLAVĂ CERUL



Dionisie Giuchici

vol. 1 - "Domnul, nu eu!"



Răsună de slavă cerul

Cu pământul împreună,

Căci un înger, mesagerul

Ne-a adus o veste bună.



Auziţi cum cântă corul,

Cum răsună-ntregul vid,

"S-a născut Mântuitorul

În cetatea lui David."



Slavă Celui ce domneşte,

Celui Prea Înalt, Mărire!

Căci Hristos ne mântuieşte

Prin credinţă şi iubire.



El ne umple de speranţă

Şi cu Pacea Sa cerească,

Ne dă Sfântă cutezanţă,

Sfinţii Lui să biruiască.



Taina care-a fost păstrată

Şi ascunsă în satem,

Copilaşul fără pată

S-a născut în Betleem.



El, care a fost cununa

Slavei de neprihănire,

El cu Tatăl a fost una,

În splendoare şi mărire.



Preferă să-mbrace lutul,

Corp de carne umilit,

Să ne fie nouă scutul,

El din ceruri a venit.



El era Înţelepciunea

Şi Cuvântul Creator,

Prin El s-a creat minunea,

Ceru-ntreg strălucitor.



El a fost mai înainte

Decât orice început,

El din flacăra fierbinte,

Din iubire s-a născut.



El a întrunit senatul

Cu Tatăl şi Duhul Sfânt,

Când în cer s-a ţinut sfatul

"Om să facem pe pământ!"



El a fost mai înainte

Decât orice început,

În locaşurile sfinte,

El a fost întâi Născut.



Şi-a lăsat a Lui suită,

Garda ce-i dădea onorul,

Şi 'ntr-o iesle umilită

S-a născut Mântuitorul.



El a părăsit Mărirea,

Slava cea din veşnicie,

Să ne-aducă Mântuirea,

Fiu al omului să fie.



Şi privind uimiţi păstorii

Strălucirea ceea mare,

I-a pătruns pe toţi fiorii

Ascultând a lor cântare.



Şi plecându-se pe vatră

Cu genunchii până jos,

Într-un grăjduleţ de piatră

S-a născut Isus Hristos.



Şi privindu-i cu mirare,

Iosif a-ntrebat: "Mărie,

Ce-i cu-această închinare?

Ce-i cu-această bucurie?"



Atunci ei le-au dat de veste

Unul după celălalt,

"Să ştiţi, Fiul vostru este

Fiul Celui Prea Înalt."



"Căci un înger, vestitorul,

El ne-a zis să-nvingem somnul,

S-a născut Mântuitorul

Care este Hristos Domnul.



Apoi am văzut deodată

Îngeri strălucind mulţime,

Cântând vestea minunată

Sus pe boltă-n înălţime.



Şi pornind în căutare

Am aflat cum ni s-a spus,

Pentru-a lumii-ntregi salvare,

S-a născut Hristos Isus."



Cum e scris în Cartea Veche,

Cum proorocii au vestit,

Chiar la cea dintâi pereche

Domnul le-a făgăduit.



Izbăvirea din robie,

Din păcatul cel murdar,

Să ştii, Fiul tău, Mărie,

Este Mântuirea-n dar.



El e steaua sclipitoare

Cum prezice şi Balaam,

Soarele care răsare

Din sămânţa lui Avraam.



E Proorocul despre care

Moi se a prezis că vine,

El e arca de salvare

Pentru cetele creştine.



El e trandafiru-n văi

Care-L cântă Solomon,

Este Mirele-n odăi

Nunţii sfinte din Sion.



Este Cel din veşnicie

Dumnezeu şi împărat,

După cum Isaia scrie

Denumindu-L minunat.



Domnul care se îndură

Ducând turma la izvor,

El ne dă învăţătură,

El e Marele Păstor.



Leul care biruieşte

Aruncându-l jos din cer,

Şi pe veci îl nimiceşte

Pe răzleţul Lucifer.



Căci luând în mână Cartea

Cea închisă cu peceţi,

A plecat să-nvingă moartea

Şi pe îngerii răzleţi.



El s-a prezentat în faţa

Tatălui ceresc şi sfânt,

Hotărât să-şi dea viaţa

Pentru cei de pe pământ



Un copil, cu un balaur

Pentru noi se războieşte,

Iată chipul cel de aur

La pământ se prăbuşeşte.



Căci împărăţia sfântă

Are-un veşnic voievod,

Care-nvinge, care-nfruntă,

Viclenia lui Irod.



În zadar au vrut să-l prindă

Pe Isus cu vicleşug,

Magii n-au voit să-l vândă

Ei de cursa morţii fug.



În zadar au vrut să-L ţină

În mormântul sigilat,

Căci Hristosul fără vină

Dintre morţi a înviat.



În zadar cu demonstraţii

Unii îl tăgăduiesc,

Căci surorile şi fraţii,

Sfinţii îl mărturisesc.



Noi cu munţii şi cu marea

Şi cu vântul nevăzut,

Îi aducem închinarea

Celuia întâi Născut.



Cu păstorii din câmpie,

Şi cu magii din palat,

Şi cu-acei din veşnicie,

Îi cântăm neîncetat.



AMIN