Poezie Invitație la cruce

Când noaptea-și fâlfâie aripa rece

Și gândul spre El vrea să-l plece,

Te pleacă smerit în nisipul vremii,

Sub ceru-albastru plin de astre mii.



Iar mintea las-o liberă să zboare

Printre grădinile în splendoare;

Asemeni inima să-ți fie goală,

Fără de mistere sau de fală.



Te du cu ochii minții pân' la cruce

Și de fiori în trup îți vor trece,

Tu stai tot în genunchi în umilință -

Va fi iertată a ta ființă.



Întoarce-te cu fața înspre ceruri

Să vezi cum păsări zboară în stoluri

Purtând pe aripi vestea că odată

Isus muri ca jertfă pentru plată.



Te roagă și frumos Îi mulțumește

Celui care în veci de veci trăiește,

Iar inima și glasul să-L slăvească

Pe Domnul, nicicând să nu se-oprească.



16 mai 2008