Poezie Cheamă-L pe El

Numele Lui se întinde peste dealuri,

Se aude ca un sunet apropiat,

Cheamă-L pe El să liniştească valuri,

Atunci când ţi-e sufletul împovărat.



Peste adâncul nemăsurat al unui ocean

Cheamă-L pe El şi va veni,

Când noaptea tremură, El are un plan

Şi ştie freamătul acela a-l opri.



Când eşti aproape de cărarea rătăcită

Şi umbrele ei dese te ispitesc,

Cheamă-L pe El, să-ţi fie credinţa întărită,

Căci crengile Lui înflorite te hrănesc.



Sunt atâtea dureri nemângâiate,

Oameni ce nu mai râd ca altădat’

Cheamă-L pe El să lumineze trista noapte,

Să spulbere mirosul de durere adunat.



Câmpiile de astăzi sunt tot mai ofilite,

Înconjurate de ziduri înalte de suferinţă,

Sub presiunea păcatului sunt strivite,

Cheamă-L pe El s-aducă biruinţă.



De fructe otrăvite pomii sunt încărcaţi,

S-a strâns în ei un foc al urii,

Tu, spre zările curate să te înalţi,

Cheamă-L pe El cu toată forţa gurii!



A lumii temelie e gata să se prăbuşească,

Căci arde măcelărită de neascultare,

Cheamă-L pe El să reclădească,

Să-nlăture răul printr-o schimbare.



În fiecare ceas porţi un război,

Cu riscul de-a cădea ca pradă,

Cheamă-L pe El, să te amestece printre eroi

Pe culmi înalte, la a Cerului sfântă paradă.