Poezie În zadar... (1)

În zadar din pântecele mamei tale te-ai născut

Dacă într-o nepăsare oarbă ai crescut,

În zadar ai fost înzestrat cu doi obraji şi-o gură

Dacă limba ţi-e spurcată, blesteamă şi-njură.



În zadar frumos ca un soare eşti

Dacă faţa ta nu e sfântă ca cele îngereşti,

În zadar sufletul tău din fericire s-adapă

Dacă nu bea din izvorul Lui nesecat de apă.



În zadar ţi-e totul înţeles şi ştiut

Dacă numele Lui nu ţi-e cunoscut,

In zadar se desprind săgeţi de înţelepciune - dese

Dacă sfânta Scriptură, în tine, nu se toarce şi se ţese.



În zadar îţi zdrobeşti oasele muncind

Dacă soarele neprihănirii nu-l vezi răsărind,

În zadar mâna ta dovedeşte că eşti harnic

Dacă nu găseşti de cuviinţă să fii darnic.



În zadar îţi pui deoparte, numărând fiecare ban

Dacă, fără să-l ai pe Dumnezeu, a mai trecut un an

În zadar sume mari în contul tău se-adună

Dacă tu nu zbori spre a Veşniciei cunună.



În zadar porţi un preţios veşmânt

Dacă pentru cel lovit n-ai un cuvânt,

În zadar pentru tine soarele răsare

Dacă n-ai aprinsă o iubire pentru fiecare.



În zadar treci cu uşurinţă peste orice chin

Dacă pentu văduve şi orfani tu nu oferi alin,

În zadar îţi sunt zilele netulburate

Dacă din tine nu poate fi stoarsă bunătate.



În zadar lupţi mereu şi nu te dai învins

Dacă de Dumnezeu nu te laşi atins,

În zadar te făleşti că ai de toate

Dacă nu porţi crucea smereniei în spate.



În zadar ţi-e viaţa consemnată pe hârtie

Dacă nu te străduieşti să naşti modestie,

În zadar pe fruntea ta împlinit scrie

Dacă nu apuci calea înspre Veşnicie.



În zadar comori ascunse ai descoperit

Dacă pe Dumnezeu, de atâta timp, nu l-ai întâlnit,

În zadar ca pasărea în zbor îţi întinzi aripa

Dacă alături de Dumnezeu nu ţi-ai trăit clipa.



În zadar îţi arunci privirea-n Sus

Dacă a ta credinţă de mult a apus,

In zadar cauţi spre lună să ţinteşti,

Dacă dezlegat de lanţurile păcatului nu eşti.



În zadar pentru tine cerul e fără nori

Dacă la tot pasul calci pe-o mulţime de flori,

În zadar simţi puterea gloriei fierbinte

Dacă de Tatăl ceresc nu-ţi mai aduci aminte.



În zadar îţi sunt zilele vesele, fără dureri

Dacă precum o frunză uscată tu pieri,

În zadar ţi-e dat să trăieşti liniştit

Dacă anii din viaţă, pe căi strâmbe, i-ai irosit.



În zadar colinzi lumea-n lung şi-n lat

Dacă prin faptele tale de neascultare eşti legat,

În zadar inima ta voioasă, orişiunde, cântă

Dacă nu proslăveşte lucrarea sfântă.



În zadar pentru tine păsările îşi au ciripirea

Dacă ţie nu-ţi mai încântă auzirea,

În zadar e plin de cântece armonioase

Dacă tu trăieşti prin păduri umbroase.



În zadar vezi albastrul din apa lină

Dacă acolo nu regăseşti lucrarea divină,

În zadar eşti purtat pe valuri în legănare

Dacă inima ta nu bate pentru Dumnezeu cu înflăcărare.



În zadar pentru tine câmpul întins e verde

Dacă prin buruieni viaţa ţi se pierde,

În zadar ţi se închină gingaşele viorele

Dacă tu nu eşti gata să simţi împreună cu ele.



În zadar Cuvântul frumos ţi se pare că este

Dacă tu îl asculţi şi-l citeşti ca pe-o poveste,

În zadar ţi-ai făurit, creştine, un crez

Dacă ţi se pare prea greu să-l urmezi.



În zadar că nu ai fapte rele poţi spune

Dacă nu te pleci pe genunchi în rugăciune,

În zadar respecţi datini şi obiceiuri în viaţa ta

Dacă locul Lui e ocupat de altceva.



În zadar crezi întro maică preacurată

Dacă ai uitat că Dumnezeu cel Sfânt ţi-e Tată,

În zadar eşti prezent la sărbătoarea creştinească

Dacă inima ta pentru Dumnezeu nu stă să plesnească.



În zadar ţi-ai trăit viaţa aşa cum ai dorit

Dacă fără să-l cunoşti pe Dumnezeu ai îmbătrânit,

În zadar ai avut un nume pe pământ

Dacă fără Dumnezeu ai ales să intri în mormânt.