Poezie Frumoasa mea veşnicie

Vai ce lupta se da-n mine

cand trupul este pe moarte...

Sa-l miluiasca n-are cine,

vai cat plange si se zbate...



Irmos ecou imi bate-n veac,

mi se vesteste-n parastas...

Un gol strain si fara leac

se adanceste ceas de ceas.



Ca frunza toamna cobori-voi

in goliciunea de-inceput,

fara straie scumpe,moi,

si podoabe de-mprumut.



Dar eu stiu ca,-ntr-o zi sfintita,

lumina se va-ntoarce-n pleoape -

porumbita impodobita,

ram de maslin pe ape.



Voi trage puteri din slava curata,

sorbi-voi puhoaie de zari,

ochiul mirat va creste ca o roata

imbratisat de mii de culori.



Atingerea pleoapei usoare

in ritmul zborului rar

vesti-va,in lumea reala,

curcubeul Tau de har.



Eu...ridicat din bezna si somn

la viata plamadita sus!

Eu ridicat...dincolo de om

prin jertfa Ta,bunule Iisus.



Mai stiu,ca-n ziua cea mare,

impodobi-ma-vei din nestiut

cu straie sfinte,cu slava mare...

Unde e ,maoarte,goliciunea din mormant?