Poezie _Ghetismani_

Peste geana de lumina ce se pierde-n inserare,

Se coboara-ncet amurgul, tot mai mult si tot mai tare.

Peste zidul ros de vreme-al vechiului Ierusalim,

Se asterne inserarea unui cer de stele plin.



Iar al noptii val se lasa ca o pacla grea de zgura,

Coborand eterna-i pace peste viata si natura.

Si cand ultimele clipe de lumina si miscare

Stau sa intre in repaus si se pierd in departare;

Isus sta cu ucenicii, povestind cu vocea-i blanda,

Despre crunta suferinta ce-i va fi curand osanda...

Cum pe cruce prins in cuie, intre ceruri si pamant,

Va fi pus spre patimire, trupul Lui de-a pururi sfant.

Cum in oarba lor eroare, rautate si pornire,

Vor scuipa obrazul celui ce i-a indemnat de-a pururi

Spre blandete si iubire...

Cum lovindu-L peste fata si batandu-L peste gura,

Se vor implini aievea cele scrise in Scriptura...

Ca pe cruce, la Golgota, pentru-al lumii greu pacat,

Si iertrea tuturora, Fiul cerului, in cuie, fi-va astfel atarnat.

Si cum pentru izbavirea de-acel vechi blestem cumplit,

Fiul Omului muri-va, sus pe cruce rastignit.

..................................................

Este noapte si-ntuneric, totul zace-n neagra vreme,

Peste muntele din fata, al Maslinilor, se cerne,

Clipe lungi si-nfricosate, de osanda si-ntristare,

Ce tot cresc, mai mult, mai aprig, mai aprinse si amare;

Si venind precum vin norii de furtuna purtatori,

Asterneau tristete-adanca pe sub ramuri si pe flori...

Si-aducand infiorare pe sub bolti imbatranite

De maslini ce-si profileaza trunchiurile impletite;

Zvon de pasi razbat in noapte, pe-a prundisului carare,

Si-n gradina Ghetsimani, Fiul Omului,

Hristosul, a venit spre inchinare...

..................................................

O tristete ca de moarte L-a cuprins si nu-L mai lasa,

Si-o mahnire far' de margini, greu pe suflet il apasa.

Pentru clipa cea de taina-a rugaciunii;

cumpana de grea durere,

Pe Ioan, Petru si Iacov i-a luat sa-I fie martori

si partasi in priveghere...

Tulburat Ii era gandul, inima si-ntreaga-I fiinta,

Cand rugatu-i-a sa-i steie indeaproape, cu credinta,

Si rugandu-i ca-mpreuna sa vegheze clipa grea...

Isus, inspre cer la Tatal, a-nceput a se ruga...

O parinte-al nemuririi, plin de dragoste si Har,

Fa sa treaca de la mine, daca vrei, acest pahar!

Si de mantuirea lumii de pacat se poate da

Si fara calvarul crucii; fara rastignirea Mea,

Fa-o Tu din ceruri, Tata si scapat de suferinta,

Te voi proslavi de-a pururi, cu iubire si credinta...

Insa nu precum cerut-am in fierbintea-mi rugaciune,

Ci asa cum hotarat-ai in a Ta intelepciune,

Astfel sa se faca, Tata! S pe voia Ta sa fie,

Si slavit sa fii de-a pururi si acum si-n vesnicie...



De sub fruntea-mbrobodita cu sudoare ca de sange,

Lacrima grea si amara pe obraji i se prelinge.

Greu, din sufletu-I in zbucium, gandurile-I prind fiinta,

Cand spre cer, cu-nfrigurare cauta sprijin si credinta.



Cand pe-ai sai, ramasi de veghe, i-a gasit in adormire,

Doborati de neputinta, oboseala si mahnire.

El, mustrandu-i, ii indeamna la trezire si spre veghe,

Caci ispita da tarcoale sufletului spre a-l pierde...



Si-ntorcandu-se-apoi iarasi, si din nou si-a treia oara,

Si-a 'naltat spre ceruri ruga, cum facut-a-ntaia oara:

O Parinte, daca este cu putinta, scapa-Ma de-acest calvar

Si in marea-Ti indurare fa sa treaca-acest pahar...

Dar nu cum doresc Eu, Tata, ci a Ta vointa fie.

Si marit sa fii de-a pururi in Cereasca-mparatie...

..................................................

Incetase de-acum ruga si-ntristarea cea de moarte.

Fiul Omului, Hristosul, pregatit e ca sa poarte

Pe-ai Sai umeri suferinta, nedreptatea si calvarul,

Tot pacatul cel de veacuri, rautatea si amarul,

Toata neagra fardelege-a unei lumi de patimi plina,

Ce cazuta, zace-n groapa de gunoaie si de tina...

Cu ochi blanzi si fata-I plina de lumina si iubire,

Fiul Omului se duce spre osanda si jertfire...

..................................................

Au trecut de mult acestea...dar o tainica chemare,

In a ceasurilor veghe imi tot pune-o intrebare!

Viata-mi, faptele si gandul si tot raul savarsit,

Cate lovituri batura-n cuiele cu care

pe cruce oamenii Te-au rastignit?