Poezie Leul din Iuda

Ioan, răpit în Duhul, ne descrie

Un tron înconjurat de curcubeu

De-o neasemuită măreţie

Şi, stând pe acest scaun de domnie,

În sfânta-I strălucire, Dumnezeu.



În mâna care-a plămădit zidirea

Ţinea o carte plină de mister;

Şapte peceţi împiedicau privirea

Să îi pătrundă taina, întocmirea,

O taină grea şi pentru cei din cer.



"Cine e vrednic să deschidă cartea?"

Tună un glas ca vuietul de vânt,

Şi o tăcere grea,mai grea ca moartea,

S-a întreit să-şi instaleze partea

În cer, şi pe pământ, şi sub pământ.



S-a încordat a semn de întrebare

Şi-a neputinţă Universu-întreg,

Nevrednicia rea, chinuitoare,

Făcea deschisul cărţii cu zăvoare

Să pară gest nebun, de sacrileg.



Dar când în disperare nimeni nu da

Vreun semn că el ar fi deschizător,

Păşi, călcând şi zbuciumul , şi truda,

Cristosul înviat, Leul din Iuda

În vrednicia-I de biruitor.



Măreţul Leu, lui David Rădăcină,

Avea puterea Tatălui în El,

Şi totuşi nu cu forţa-I leonină

A biruit, călcând moartea haină,

Ci prin smerenie, jertfit ca Miel.



A izbucnit în ceruri o cântare

Pe cea mai nouă dintre melodii,

Dând astfel Celui vrednic închinare,

Mărire, cinste, sfântă adorare,

Toţi îngerii cu miile de mii



Căci a întemeiat o-mpărăţie

Mielul jertfit, biruitor ca Leu,

De-aceea la cereasca melodie,

În glas purtând recunoştinţă vie,

Să ne alăturăm...şi tu, şi eu.



Amin

Vulcan, mai 2008