Poezie Facerea lumii

La început Dumnezeu a rostit

Printr-un singur cuvânt a numit,

Deasupra cerul a aşezat

Dedesubt pământul s-a arătat.



Apoi Dumnezeu fără ezitări

Grămada de ape a numit-o mări,

Pământului i-a dat verdeaţă,

Pomi care să aducă rod în viaţă.



Într-o noapte adâncă

Pe când lumina de întuneric nu era despărţită - încă,

Dumnezeu a hotărât: soare, lună şi stele să cuprindă

Din care: vremile, zilele şi anii să se desprindă.



După o seară şi o dimineaţă

Lui Dumnezeu i-a venit o altă idee măreaţă,

A făcut să mişune apele de vieţuitoare

Şi păsări deasupra cerului să zboare.



Dumnezeu nu a lăsat timpul pierdut

Şi în orice prilej ce L-a avut,

A căutat să umple golul

Dând pământului animale de tot soiul.



Văzând că erau bune lucrurile create

Dumnezeu a vrut să pună stăpân peste toate,

Şi astfel în clipa următoare

A făcut omul după a Sa asemănare.



În şase zile prin muncă trudită

Facerea lumii a fost întocmită,

În ziua a şaptea lucrarea s-a sfărşit

Şi după tot ce a făcut, Dumnezeu s-a odihnit.