Poezie 1.LUMINA

LUMINA



Ioan 12:46 „Eu am venit ca să fiu o lumină în lume,

pentru ca oricine crede în Mine, să nu rămână în întuneric."

*****

Uneori în jurul tău parcă totu-i alb sau negru.

Şi cauţi înţelesuri şi-un răspuns pentru integru.

În gând se desfăşoară paleta culorilor de vis,

La cruce cauţi înţelesuri şi drumul spre paradis.



Continui căutarea, urmezi un drum ce pare dur

Şi viaţa ţi se desfăşoară sub chinuri negre-n jur.

Şi palida speranţă aduce disperarea şi te dai bătut,

Iar sufletu-ţi spune: Adevărul tu nu l-ai cunoscut.



Lumina risipeşte neantul, vezi ce n-ai mai văzut,

Inima se deschide larg ca să-nveţi ce-ai de făcut.

Ceri înţelepciune şi vezi că nu e totul pierdut,

În verdele crud descoperi, că eşti abia la-nceput.



Şi puful galben, mototolul, ce mişună prin iarbă,

Îţi descoperă al vieţii miracol şi inima te întreabă:

„Petale albe, roze, albastre, galbene, atâtea culori vii

Şi glasul zglobiu de bucurie al mulţimii de copii,



Nu-ţi vorbesc toate acestea de un roşu sânge,

Ce-a curs pentru a curăţi păcatul şi mai curge?"

Ridică-ţi ochii la cer şi vezi albastrul cristalin,

Când soarele străluceşte şi peste el nori nu vin...



Şi atunci când norii se ridică şi-ntunecă zarea,

Înţelege de ce cu nori şi soare-ţi este umblarea.

Norii-s trecători, plumbul lor nu rămâne veşnic,

Şi soarele oranj, va străluci mult mai puternic.



Miresme parfumate răspândite de miile de flori,

În plină armonie cu farmecul miilor de culori,

Aşa sunt mărgăritarele lacrimilor tale ce se scurg,

În armonie cu suferinţa şi pacea din zori-n amurg.



Un zâmbet sub Soare aprinde în ochi tăi bucuria,

Tristeţea sub nori clădeşte-n suferinţă ta, armonia.

Pe undele iubirii razele dragostei întind curcubeu,

Şi-n sângele roşu purificator devii fiu de Dumnezeu.



Oranjul soare, aprins în jarul luminii strălucitoare

Revarsă căldura dintr-o forţă de viaţă dătătoare.

Aurul galben din găoace născut şi din polen prins

Te-mbie la viaţă, de un dor de veşnicie cuprins.



Păşunile verzi te-mbie să priveşti albastrul senin,

Irisul ca indigoul lasă urme de lacrimi cu suspin.

Violetele, semne de lovituri, înnobilează spinarea,

Sub lumina vieţii cu Isus, ne este şi va fi umblarea.



În lumina Lui să umblăm statornic, plini de bunătate,

Să păstrăm puritatea şi credincioşia cu scumpătate.

Să purtăm în inimile noastre bucuria mântuirii

Să veghem la neprihănire, răstignind lăstarii firii.





*****

1 Ioan 1:7 „Dar dacă umblăm în lumină,

după cum El însuşi este în lumină,

avem părtăşie unii cu alţii;

şi sângele lui Isus Hristos,

Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat."

Amin